...feels like knocking on Heaven's door!

Zbor in bataia pustii

Dancing with myself

O melodie pe care n-am mai auzit-o de mult (mi-am amintit de ea weekendul trecut in The Jack) dar ceva ce am tot facut in ultima vreme :)

Tot despre ELE. Dar altfel.

"Am aterizat in blandetea serii. Punta Arenas! Ma reazim de o fantana si privesc la fetele tinere. La doi pasi de gratia lor, simt si mai bine misterul uman. Intr-o lume in care viata iese atat de frumos in intampinarea vietii, in care florile se intalnesc cu florile in insusi leaganul vantului, in care lebada cunoaste toate lebedele, singuri oamenii isi zidesc solitudinea.

Cat spatiu sapa intre ei spiritul! [...] Ce sa cunosti dintr-o fata tanara care se intoarce acasa cu pasi inceti, cu ochii plecati si surazandu-si ei insasi, deja plina de nascociri si de minciuni adorabile? [...] O simt zavorata in taina ei, in deprinderile ei, in melodioasele ecouri ale memoriei sale. Zamislita ieri din vulcani, din pajisti sau din sarea marilor, iat-o aproape pe jumatate divina!" - A. de St. Exupery, "Terre des hommes"

... sau ce frumos ar fi un zbor de seara catre Punta Arenas !

De facut intr-o viata

"Toti barbatii de pe terasa trudeau cat era ziua de lunga pentru a castiga o bucatica de paine si se intorceau seara istoviti, straduindu-se sa-si indeplineasca cele trei placeri: o mancare calda si gustoasa, cateva fumuri de trabuc aromat si hasis - atunci cand aveau bani si pentru el - pe care le trag in piept singuri, de la o narghilea improvizata, sau impreuna pe terasa, in noptile de vara. Cea de-a treia placere este sexul, pe care locuitorii de pe terasa il iubesc nespus si nu se sfiesc sa vorbeasca deschis despre el, de vreme ce este un lucru permis de religie. Dar aici exista o contradictie ciudata: barbatul de pe terasa - care se sfieste ca toti oamenii de rand sa pomeneasca numele sotiei sale in fata celorlalti semeni, zicandu-i atunci cand vine vorba despre ea "Mama lui Cutare" sau "Copilasii", spunand, de pilda, "Copilasii au gatit mulukhiyya", iar cei de fata intelegand prea bine ca este vorba de sotia lui - nu se sfieste in schimb sa aminteasca in discutia cu ceilalti cele mai mici amanunte despre relatiile intime cu sotia sa, asa incat barbatii de pe terasa stiu aproape totul despre relatiile sexuale ale celorlalti.

Femeile, la randul lor, indiferent de gradul de religiozitate si de moralitate, iubesc sexul enorm si vorbesc in soapta despre amanuntele patului, dupa care izbucnesc in hohote stapanite sau chiar obscene daca sunt doar intre ele... Ele nu iubesc sexul doar pentru a-si potoli dorintele, ci si pentru ca sexul si aviditatea barbatilor dupa el le fac sa se simta ca, in pofida vietii grele pe care o duc, sunt inca frumoase si dorite de barbatii lor. In momentul cand copiii au adormit, dupa ce au luat masa de seara si i-au adus lauda Domnului lor, cand exista mancare in casa pentru o saptamana si mai bine, cand mai exista si niste bani pusi deoparte pentru situatii neprevazute, cand incaperea in care traiesc este curata si ordonata si cand sotul vine acasa joi seara binedispus, sub influenta hasisului, si are nevoie de sotia lui, nu este atunci datoria ei sa raspunda chemarii lui, dupa ce mai intai se imbaiaza, se gateste si se parfumeaza? Oare nu-i ofera ei aceste scurte ceasuri de fericire o dovada ca viata lor jalnica este binecuvantata intr-un fel, in pofida oricaror necazuri? Ar fi nevoie de un pictor foarte iscusit pentru a reda si a ne transmite expresia chipului unei femei de pe terasa vineri dimineata, cand barbatul coboara pentru a se duce la rugaciune, iar ea se purifica prin imbaiere de urmele iubirii si apoi iese pe terasa pentru a intinde lenjeria de pat spalata. In clipa aceea, cu parul ei ud, cu fata imbujorata, cu privirile limpezi, semanand cu o raza improspatata de roua diminetii, ea simte ca a atins culmea fericirii." - Alaa Al-Aswani, "Blocul iakubian".

M-as converti la Islam doar ca sa pot vedea pe chipul unei femei, intr-o vineri dimineata, acea expresie minunata, pentru care, spune-se, e nevoie de un pictor atat de iscusit.

Escale (V) - Viana do Castelo

Privelisti care-ti taie rasuflarea, frig (era o dupa amiaza ploioasa de Noiembrie) si un edificiu impresionant - Capela Santa Luzia, in stil neobizantin (destul de ciudat pentru vestul Europei), in jurul caruia misunau vanzatori de dulciuri home-made si de suveniruri - asta am gasit in micul oras din nordul Portugaliei. Candva un port important, de aici plecand in trecut majoritatea expeditiilor de explorare/cucerire portugheze, Viana do Castelo (care nu are mai mult de 30 000 de locuitori) mai adaposteste, pe langa aceasta capela, un superb castel renascentist, resedinta a vechilor principi ai Portugaliei, servind si ca post de aparare a portului (Castelo de Sao Tiago da Barra), piata Republicii (Praça da República) despre care se spune ca ar fi printre cele mai frumoase din tara, Muzeul Municipal si vechea Primarie, si ea capodopera de arhitectura si parte a istoriei orasului. Printre orasele mai importante aflate in vecinatate: Braga (poate suna cunoscut pentru microbisti) si, ceva mai la sud, Porto. Din pacate timp nu prea am avut. Doar cat sa pot spune ca am fost in Portugalia. Un fel de "Et in Arcadia ego".

De inceput

New Years Day Video