luni, 31 august 2009

Summer Song



Forever Summer !

vineri, 14 august 2009

Tribute to Les Paul

Pe 13 August 2009 s-a stins din viata, in varsta de 94 de ani, legendarul Les Paul, inventatorul care a facut ca rock-ul sa sune (si sa arate) asa cum stim noi. Maestrii ai chitarii precum Jimmy Page (Led Zeppelin), Jeff Beck, Eric Clapton, Pete Townsend (The Who), Joe Perry (Aerosmith), Slash (GN'R), The Edge (U2) , etc. datoreaza o buna parte din arta lor sunetului inconfundabil al chitarii "Les Paul". Pe numele sau adevarat Lester William Polsfuss, el insusi un chitarist fenomenal, a fost numit "arhitectul rockului" si "parintele chitarii". Pentru batranul Les, un moment de magie cu Slash si a sa Les Paul Goldtop: "The Godfather Theme".


marți, 11 august 2009

TSCC

Nu stiu cati fani ai lui Schwarzie se vor obisnui cu marca "Terminator" aplicata unui serial TV, dar eu am reusit chiar daca, recunosc, mi-a luat ceva timp. Dezamagit de "Salvation", m-am consolat, cat de cat, cu acest serial spumos si intr-o oarecare masura, captivant. Filmat intre 2007 si 2008, "Terminator: The Sarah Connor Chronicles" isi plaseaza actiunea cumva dupa Terminator 2, neglijandu-l insa complet pe T3. Mai exact, ne este prezentata viata lui John Connor, inca adolescent, si a mamei sale, Sarah, in anii ce au urmat intalnirii dintre ei, protectorul lor T800 (Schwarzenegger) si maleficul T1000. "Ziua Judecatii" n-a fost impiedicata, ci doar amanata, ceea ce face ca deja clasica stratagema a trimiterii unor bad scarry robots inapoi in timp pentru a-l vana pe viitorul lider al Rezistentei sa fie repetata pana la loc comanda.

Si de data asta, baiatul are parte de un ajutor nesperat - un alt cyborg reprogramat, trimis tot de el, cel din viitor, sa-l protejeze. Doar ca acesta nu mai e deloc o huiduma greoaie si cam talamba, ca T800, ci un model cu totul nou, cu infatisare de fetiscana, nu la fel de puternica dar mult mai inteligenta, si care, pe langa faptul ca putea trece fara probleme in fata autoritatilor drept sora lui Connor, prezinta avantajul ca da al naibii de bine la TV - superba Summer Glau jucand extraordinar si in plus, rolul fiindu-i gandit "in jurul" calitatilor ei fizice de fosta balerina.

Cameron (botezata astfel ca un omagiu pentru James Cameron, creatorul Terminatorului), nu numai ca este o masina de ucis perfecta ascunsa intr-un corp de o frumusete rapitoare, ci prezinta cateva aspecte foarte interesante, care o deosebesc radical de ceilalti roboti din universul Terminatorilor. Pe langa imboldurile de a ucide fara discernamant aproape tot ce i-ar pune in pericol viata lui John Connor, si la un moment dat, defectandu-se, fiind la un pas de a-l ucide chiar pe el, stie sa fie feminina, gratioasa, convingatoare. Cameron repara de una singura o centrala atomica, opreste lumina in jumatate din Los Angeles, executa perfect un numar de balet si perfectioneaza o reteta de clatite in cel mai natural mod posibil - mai ales pentru un robot. Dar sarea si piperul personalitatii ei - si ale serialului, as zice eu - este jocul de-a v-ati ascunselea cu atractia sexuala ce se instaleaza, treptat, intre ea si tanarul John. Nu m-am convins inca daca e rezultatul incercarii ei de a deveni cat mai umana (nu cred sa existe scenariu cu androizi in care ei sa nu tinda spre a deveni umani) sau doar o metoda de a-l tine pe Connor apropiat de ea, fiind astfel mai usor de supravegheat. Un singur lucru nu stie Cameron sa fie: amuzanta. Dar este.

Celalalt motiv pentru care am ales sa urmaresc serialul pana la capat a fost Lena Headey, (sotia regelui Leonidas din "300") o actrita britanica pe care eu o consider fenomenala, care a reusit sa o reinventeze pe Sarah Connor, creind practic un alt personaj, cu nimic mai prejos insa fata de partitura magnifica a Lindei Hamilton din T1 si T2.
Doua surprize placute: Shirley Manson - solista trupei Garbage - in rol de T1000 cu inclinatii religioase, aflat undeva la limita intre personaj pozitiv si negativ, si Brian Austin Green - din "Beverly Hills 90210", va mai amintiti? - ajuns, in sfarsit, actor, face un rol extraordinar.

In asteptarea partii a 5-a, care nu se stie cand va veni, din partea Fox Network, pentru fanii Terminator, un cadou destul de reusit.


luni, 10 august 2009

Marina

"Regele Ferdinand"

Great Gig In the Sky

Diving

Summerday's Dream

Judgment Day

Skull Spangled Banner

Sirena

Liber

marți, 4 august 2009

Povestea merge mai departe


"... ca vantul din Vama Veche"

Putin imi pasa ca nu mai e "ca altadata". Putin imi pasa ca au aparut umbrelute cu sezlonguri. Ma lasa rece hotelul de 4 stele crescut nu se stie de cand. E mare si urat, are fatada vopsita in alb si galben, balustrade din aluminiu si o proportie incerta - fie, astazi mi-am propus sa nu mai fiu arhitect. Mi-am inghesuit 5 tricouri si cateva alte nimicuri in rucsac, mi-am luat adio de la computer, de la oras, de la asfalt, de la familistii insipizi, cu burta, chelie si neveste plicticoase din Cap Aurora unde aterizasem printr-o intamplare, si am fugit - asta e cuvantul - am fugit. In Vama Veche. Daca e vreun loc in care sa te revizitezi, sa iti aduci aminte cine esti cu adevarat - TU, nu individul care stie 3DMax si care-si incaseaza cecul intre doua deadline-uri, atunci acolo e. E locul unei victorii personale - victorie asupra a tot ce inseamna constrangere si rutina.

Depinde mult cu ce inima vii. Vama e ca o adolescenta capricioasa, te poate face sa te indragostesti sau sa fugi fara a te mai uita inapoi. Pe mine m-a primit cu soare arzator si bubuit de AC/DC. Mi-ar fi placut, e drept, o plaja mai curata, dar ce mai conteaza, cand ai pescarusi, valuri, fete cu sanii goi si cand din boxele de la Stuf iti canta Roger Waters. Sa intalnesti linistea lui "Radio K.A.O.S." acolo unde se termina (sau incepe) Romania... e fabulos.

Dar mai presus de toate a fost, cred, sentimentul libertatii si al inocentei regasite. Eram copii in vacanta, eram calatori cu "trenul fara naş" al celor de la IRIS. Acum stiu - Marcel Proust isi avea madelena. Eu am vara in Vama Veche. Desi am ajuns deja de 3 zile acasa, inca n-am plecat de acolo.
Depinde mult cu ce inima vii. Vama e "Hotel California" din care you can check out anytime you like but you can never leave. E unul din acele locuri din care nu mai poti pleca. Ramai mai departe captiv in vara stropita din plin cu nostalgii, apa de mare si bere.