joi, 30 aprilie 2009

I just can't get enough !



Da, stiu, versiunea originala era mai buna, dar cui ii pasa (n-am fost niciodata fan Depeche Mode). Imi place insa clipul - un omagiu haios adus culturii pin-up dupa care sunt innebunit and I just don't seem to get enough!

marți, 28 aprilie 2009

Zbor la timpul trecut (VI) - D de la Dor


Nu puteam lasa sa treaca luna Aprilie fara sa amintesc de unul dintre cei datorita carora m-am indragostit de avioane si de tot ce inseamna zbor: pilotul si scriitorul Doru Davidovici. Nu a fost singurul aviator scriitor - cunoscuti imi sunt St. Exupery, bineinteles, Victor Donciu (a carui carte "Totul despre escadrila I" am devorat-o pe la 17 ani), Dumitru "Foozie" Berbunschi (si el plecat de curand dintre noi) - dar Doru Davidovici are in biblioteca mea un loc special. Nu stiu daca breasla   scriitorilor romani il recunoaste ca membru legitim, dar cu siguranta aviatorii nu l-au uitat.

Saptamana trecuta, in a doua zi de Paste, s-au implinit 20 de ani de la disparitia sa - cum altfel decat la mansa unui Mig 21. La a 6-a iesire din ziua de 20 Aprilie 1989, dubla pilotata de instructorul lt. col. Davidovici si lt. Dumitru Petra s-a prabusit de la 1000 m, inaintea ultimului viraj care ar fi trebuit sa ii aduca in axul pistei. 

Cauzele nu au fost niciodata elucidate, sau cel putin nu au fost date publicitatii (se spune ca avionul ar fi intrat in turbulentele provocate de un alt Mig venit la aterizare, devenind astfel imposibil de controlat).   

Ce a ramas in urma sa? "Aripi de Argint", "Caii de la Voronet", "Celula de Alarma", "Culoarea cerului", "Insula nevazuta", "Intrarea actorilor", "Lumi galactice", "Zeita de Oricalc", "Sferele verzi", "Ridica-te si mergi", "Ultima aventura a lui Nat Pinkerton", "Dezmintire la mit (postum)" si, preferata mea, "V de la Victorie".  Cartile lui Doru sunt misterioase, "ghicesti" in spatele frazelor tiparite omul care adora sa zboare si sa scrie despre asta mai mult decat sa vorbeasca,  dar sunt in acelasi timp pline de viata, viata in adevaratul sens al cuvantului, incepand cu satisfactia din duduitul unui motor si terminand cu durerea pierderii unei persoane dragi.  Cu totii am trecut cel putin o data prin momentele povestite de el, sau macar printr-o buna parte din ele, dar filtrate prin "lentila" sa, ele capata un altfel de inteles. 

Ce ma bucura cel mai mult e ca inca nu este uitat. Cartile sale se gasesc. Aviatorii il comemoreaza, (chiar si cei de la Muzeul Aviatiei i-au dedicat, nu fara intarziere as zice, o placuta comemorativa si o expozitie de carte lunea trecuta), la Baza Aeriana 86 (unde a zburat o buna parte din cariera)  s-a zburat in amintirea sa, si poate cel mai frumos cadou postum care i s-a facut, programul de modernizare a Mig-ului 21 (avion pe care l-a venerat, practic), demarat la mijlocul anilor '90, a purtat denumirea "D.D." - de la Doru Davidovici.   

Amintindu-mi de noptile in care adormeam peste "Celula de Alarma" si de caietele mele din scoala pline cu siluete de "21", il las, cel mai bine, pe Doru, sa vorbeasca:

"Ce se întâmplă în noi când simţim cum cineva trăieşte clipe întregi numai pentru noi? Ce se sparge, ce se reface la loc din resturi care păreau de nemaiadunat între ele, pentru cât şi în ce fel fermecat se încarcă bateriile acelea misterioase numite încredere în sine, chef de viaţă sau mai ştiu eu cum? Ce trebuie să scoţi, într-adevăr, din tine, pentru ca cel, cea de alături să simtă cum trăieşti câteva clipe numai pentru el, ea? Chiar scoţi, te pierzi, risipeşti din tine aşa, dăruindu-te blând... ori, prin nu ştiu ce alchimie misterioasă, de fapt câştigi enorm în povestea asta care, aparent, te-a desfiinţat?[...] Intotdeauna e soare dincolo de nori, cam asta am reusit eu sa invat in douazeci de ani de zburat. Suna a sablon, dar asa stau lucrurile, sa stii: soarele e oricum acolo. Pe cerul foarte albastru. Aviatorii stiu asta. [...] Si decolam cu avionul cel mare drept in soarele despre care stim noi ca trebuie sa fie dincolo de nori ". - "V de la Victorie", 1986. 

                                        

vineri, 17 aprilie 2009

In dulcele stil clasic


As avea multe sa va zic zilele astea, (mai ales unora) dar deocamdata va doresc la toti un Paste Fericit, Fericit, Fericit ! :) 

miercuri, 8 aprilie 2009

Dupa 20 de ani

Ma fascineaza ce se intampla in aceste zile la Chisinau. Poate e doar un foc de paie. Poate comunistii lor au castigat pe bune (v-ar mira? ai nostri n-au castigat 4 legislative din 6 ?). Numai ca de data asta 20-30 000 de nebuni (adica aia mai greu de prostit cu o majorare de pensie de rahat) s-au decis sa iasa in strada si sa zica "La dracu cu voturile voastre, la dracu cu ultimul regim comunist din Europa!". Regim care se zgaltaie vazand cu ochiul cat de cat liber: inchideri de granite, presa care s-ar uita oriude in alta parte numai in piata mare a orasului nu, asmutit gorilele asupra "golanilor" (doamne ce cunoscut suna!), aratat cu degetul inspre afara - toate astea le stiam de undeva, dar pareau pana mai deunazi scene dintr-un film prost vazut demult. Acum 20 de ani. Macar de s-ar termina la fel, desi sincer nu cred. Tot respectul pentru baietii aia care au macar curajul sa arate degetul din mijloc unei puteri care nu-i reprezinta, dar marea mea dezamagire se leaga de oameni care se fac ca nu vad atunci cand ar trebui sa fie in prima linie. Oameni precum Pavel Stratan: „Îmi pare rău, dar nu pot face declaraţii politice, nu sunt genul acela de persoană” si Zdob si Zdub:„Noi nu am participat la campania electorală, nu ne-am implicat în niciun fel şi nu comentăm sub nicio formă acest aspect”. Fuck you Pavele, nu te-am inghitit oricum niciodata, dar esti mare cat un dulap si fricos ca o muiere, in locul tau n-as mai iesi din casa nici dupa tigari, cu o astfel de declaratie, dar sa-mi mai privesc si publicul in ochi. Si hai sictir Zdobilor, la voi spiritul punk inseamna sa apari in opinci la eurovizion si cam atat! Nici voi nici celalalt tolomac n-ati fi fost nimic fara fraierii din Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau, care isi risca libertatea si poate chiar viata pentru o idee. Le-ati fi datorat macar un cuvant de incurajare, dar stiu, cuvintele trebuie cantarite atent sub secera si ciocan. Oricum, pentru mine nu mai existati.

luni, 6 aprilie 2009

Iluminados por el fuego



Inca un film de care pun pariu ca n-a auzit nimeni dar pe care mi-a facut placere sa-l vad. "Iluminados por el fuego" (Blessed by fire) - Argentina, 2005. Se pare ca niciodata nu este prea tarziu pentru a-ti aminti trecutul si a vorbi lumii despre el. Este exact ceea ce face regizorul Tristan Bauer, rememorand un episod dureros din istoria Argentinei - razboiul cu Marea Britanie din primavara lui 1982 pentru insulele Malvine, razboi incheiat umilitor pentru argentinieni si prin urmare ramas tabu pentru multa vreme. Desi se bazeaza pe un fir al evenimentelor extrem de simplu (un fost soldat ajuns la varsta maturitatii este nevoit sa-si aminteasca ororile frontului in momentul cand un camarad se sinucide) scenariul abunda in momente de un dramatism sfasietor. Cele 20 de minute de lupta old fashion way, la baioneta, in puterea noptii, soldatul cazut la pamant strigand - catre cine oare - sa se termine odata si partida de fotbal incinsa in noroiul in care mai devreme se murise sunt doar cateva. Desi tarziu, dar cum ziceam, niciodata prea tarziu, filmul vine ca un semn de recunostinta pentru acei tineri care (multi dintre ei abia iesiti de pe bancile liceului) odata intorsi acasa, nu au avut parte decat de uitare. E vreo tara care a procedat vreodata altfel ?

joi, 2 aprilie 2009

When with a blink of an eye you finally see the light



O piesa fabuloasa pe care n-am mai auzit-o practic din adolescenta (pana astazi). Originalul este in stilul clasic Aerosmith, dar am dat peste aceasta versiune rara, all accustic, si sincer parca imi place mai mult. Ce pot sa zic... it's amazing !