luni, 27 iulie 2009

28.07 - 03.08

Más adentro, más adentro,
hasta el más allá del todo !



miercuri, 22 iulie 2009

Ipocrizia la ea acasa

De obicei nu scriu despre mizeria de lume in care traim - despre asta are, va rog sa ma credeti, cine sa scrie. Totusi, un fapt petrecut deunazi mi-a atras atentia si cred ca nu strica daca i-as acorda oarece randuri. De vreo trei zile presa romana (distinsa presa romana, institutie pe care eu o consider deosebit de onorabila, aproape la fel de onorabila precum justitia, politia, sistemul sanitar, invatamantul si fotbalul din draga noastra tarisoara) vuieste din toti rarunchii. Ziua Aviatiei (20 Iulie) a trecut, as always, aproape neobservata, desi ditamai Hercules-urile au survolat Capitala (ocazie rarissima, cred ca s-a intamplat de vreo doua ori in 10 ani). Nu am gasit -inca - un interviu cu nici unul din baietii astia de care nimeni nu-si aduce aminte decat cand mai moare cate unul la mansa unui Mig. Mult mai captivant este, pentru onor domnii gazetari, faptul ca primarul Constantei, Radu Mazare, a imbracat o uniforma de general german cu ocazia nu stiu carei sindrofii.

Sa fim lamuriti de la bun inceput: acest personaj imi este foarte antipatic - asta in masura in care i-as fi acordat vreodata atentie. Dar mult mai antipatici imi sunt asa-zisii "oameni de presa" loviti subit de un val moralizator: "Nazistul! Antisemitul! Crucificati-l! Ardeti-l pe rug!".

De o viata de om Radu Mazare este primarul Constantei, al doilea oras ca marime al Romaniei. Ciudat cum nimeni n-a zis, NICIODATA, ca exista, chiar si la noi in tara orase mult mai curate si mai bine organizate decat Constanta. Sau ca toate locuintele nou construite pe falezele Constantei isi golesc conductele de canalizare in mare. Nu. Ei bine, primarul-vedeta merita omorat cu pietre in piata mare pentru ca a imbracat o uniforma la un party, si ca pe acea uniforma se ratacise o svastika de marimea unei unghii.

Da, uniforma era germana, din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Da, crime abominabile au fost savarsite la adapostul acelei uniforme, sau al unora asemanatoare, cu vulturul nazist pe piept si cu svastika pe maneca. Da, intreaga planeta (nu numai o anume populatie, cum incearca unii sa insinueze) era sa sucombe din cauza unor indivizi care, imbracand acea uniforma, au vrut sa puna stapanire pe ea. Dar asta s-a intamplat acum 70 de ani.

Traim intr-o lume in care ignoranta si interesele dicteaza legi aberante. In cea mai libera si democratica societate a lumii, cea americana, trebuie sa te gandesti de doua ori daca nu cumva e mai bine sa zici "Sarbatori fericite" in loc de "Craciun Fericit", in schimb e absolut ok un "Happy Hanukkah". Intr-o tara admirata de tot globul pentru civilizatia si cultura ei, Germania, e ok sa lasi monumente de arhitectura in paragina pentru simplul fapt ca au fost construite de cine nu trebuie, cand nu trebuie. Iar la noi, si de data asta nu numai la noi,un simbol vechi de mii de ani, caruia i-au fost atribuite proprietati magice, grupand in forma sa insasi centralitatea si ciclicitatea unviersului, creeaza un incident diplomatic si face presa sa scoata iar clabuci. Stiati ca descoperiri arheologice au confirmat raspandirea svasticii inclusiv pe teritoriul Israelului de astazi?

Cu tot respectul pentru memoria victimelor de la Auschwitz si Birkenau - chiar nu mai avem de ce sa ne scandalizam? Am uitat ca am fost, cu totii, pionieri, si ca am purtat cravata rosie precum mii de "khmeri rosii", autori de genocide mult mai recente decat cele de sub semnul svasticii? De ce e atat de cool sa porti tricou "CCCP" si de ce secera, ciocanul, si steaua rosie, in numele carora au murit cel putin la fel de multi evrei, inca mai sunt simboluri oficiale in anumite parti ale lumii? Sau... de ce ne mai inchinam la o cruce, candva ea insasi instrument de tortura?

Iar tu, Radu Mazare, primar al Constantei, daca admri asa de mult rigoarea germana, asa cum tu insuti ai declarat, pe cand va semana Constanta cu un oras german?

marți, 21 iulie 2009

My heartbeat sounds like heavy metal




Cat as fi vrut sa vad asta live acum un an! Nimic, nimic din tot ce inseamna heavy metal nu se compara cu acest imn.

... and the road becomes my bride !

vineri, 17 iulie 2009

Russian woman good with the stick. The flight stick.

Ce-mi place mie la rusoaice e ca se pricep tare bine sa tina diverse chestii in mana - inclusiv manse de avion. Svetlana Kapanina este, pe langa un pilot de exceptie, o femeie superba - din pacate maritata, cu doi copii. Ne-a vizitat la Mamaia weekendul trecut. I can't believe I missed her.

marți, 14 iulie 2009

Peace on the shoreline

The Thin Black Line


Under An Atomic Sky


Impreuna


Motionless


A Bridge Too Far

vineri, 10 iulie 2009

Zbor interzis

Dintre toate proiectele purtand stampila “Made in Romania”, dezvoltate in anii "epocii de aur”, construirea unui avion supersonic de lupta romanesc a fost poate cel mai ambitios si, totodata, nedreptatit de cel mai trist destin. Izolarea politica pe plan international la care regimul comunist condamnase tara incepand cu anii ’70, lipsa de fonduri (problema deloc straina si astazi la case mult mai mari), precum si incapatanarea unui dictator nebun au facut ca supersonicul romanesc sa ramana doar un vis de planseta.

La sfarsitul anilor ’70, la INCREST – Institutul National pentru Creatie Stiintifica si Tehnica, demareaza programul IAR-95 (cod NATO: “Spey”), sub conducerea inginerului Dumitru Badea. Datorita experientei acumulate prin cooperarea excelenta cu specialistii iugoslavi in cadrul programului anterior YUROM (IAR-93) s-a incercat si de aceasta data o colaborare cu vecinii nostri, nematerializata insa datorita dorintei acestora de a se concentra asupra proiectului propriu Novi-Avion. Acesta era un avion de lupta modern, foarte asemanator ca desen “francezului” Rafale si Gripen-ului suedez de astazi, insa din cauza lipsei de fonduri si a suportului tehnologic extern va impartasi aceeasi soarta cu “Spey”-ul nostru. Mai tarziu se va dovedi ca, intradevar, constructia unui supersonic este o palarie mult prea mare pentru tarile in dezvoltare si chiar si pentru multe din cele avansate, in Europa de Vest doar Marea Britanie, Franta si Suedia, iar mai tarziu eforturile concertate ale Spaniei, Italiei si Germaniei putandu-se lauda cu programe incununate de succes.

Ramasi singuri in fata provocarii, inginerii nostri realizeaza mai multe concepte, in diferite configuratii (monoloc, biloc, monomotor, bimotor, unul sau doua ampenaje verticale, etc). Machetele sunt testate in tunele aerodinamice si in final este aleasa solutia unui monoloc monomotor, aproape similar cu avionul FC-1 produs de China in anii ’90. Intrucat a existat o colaborare pe plan militar intre cele doua tari, este posibil sa fi avut loc un schimb de experienta si in domeniul aviatiei, neexistand insa informatii in acest sens. Decizia asupra configuratiei fiind luata, un singur “detaliu” mai ramanea de rezolvat: motorul. Datorita posibilitatilor limitate ale industriei autohtone de a produce un motor supersonic fiabil, s-a ales o varianta de import, demersuri pe langa producatorul britanic Rolls Royce fiind facute in acest sens. Politica vremii interzicea insa vanzarea de tehnologie avansata catre tarile considerate “nesigure”, iar Romania, facand totusi parte din blocul comunist, in ciuda relatiilor relativ bune cu Occidentul, se califica pentru acest statut cu brio). Motorul Rolls-Royce Viper Mk 633-47 de 17.79 kN, care fusese folosit la IAR 93 era departe de a asigura puterea necesara unui supersonic, fiind nevoie de 54 kN in regim normal si de 91 kN cu postcombustie.

In 1982 proiectul este abandonat temporar, fiind redeschis de mai multe ori pe parcursul anilor ’80, sub denumirile de IAR-101 si IAR – S. S-a incercat chiar solutia folosirii motorului Tumansky R-29 ce echipa Mig-ul 23, aflat in dotarea Aviatiei Militare romanesti, rusii opunandu-se insa destul de zgomotos (aveau tot interesul ca Romania sa nu devina producatoare de avioane supersonice, devenind astfel un concurent serios pe piata de armament).

In 1988 proiectul este abandonat definitiv. In aceeasi perioada, programe similare vestice precum Rafale, Eurofighter Typhoon si JAS-39 Gripen se confruntau cu aceleasi probleme (Eurofighter intarziind nu mai putin de 10 ani).


sursa foto: www.straero.ro



vineri, 3 iulie 2009

I'm going fishing !

... sounds crazy, I know
I know nothing about fishing
But just watch me go!


miercuri, 1 iulie 2009

Cool, Cool World



Fara indoiala unul din cele mai traznite filme pe care le-am vazut vreodata. Realizat in 1992 si semnat Ralph Bakshi, "Cool World" este un melanj foarte funny intre un desen animat si un film "serios". Doar un fel de-a spune, pentru ca totul pare facut "la misto": decoruri desenate frenetic parca de un artist sonat, un intreg univers populat cu tot felul de personaje care mai de care mai colorate - la propriu - ce graviteaza in jurul picioarelor interminabile si fundului bombat al unei papusi animate blonde - Holli Would (Kim Basinger), al carei vis este sa si-o traga cu un barbat adevarat pentru a deveni femeie (adevarata). Graficianul care a creat-o, un anume Jack Deebs, ajuns dupa gratii in urma unei crime pasionale, se indragosteste de Holli, propria opera, ceea ce complica mult lucrurile, cele doua lumi, cea desenata, "Cool world", si cea adevarata, neputand sub nicio forma interactiona, intrucat si-ar pune reciproc in pericol existenta. De acest lucru trebuie sa aibe grija detectivul Harris (Brad Pitt), un baiat ratacit prin Cool World in urma unei lovituri la cap in lumea cat se poate de reala.

Amuzant, alert si foarte frumos realizat - intr-o atmosfera de banda desenata din anii '50, in care nu s-a facut deloc economie de imaginatie - cred ca merita mai mult decat cele 4 stele (din 10) cu care l-a "gratulat" IMDB.