Exista un loc in dragul Bucuresti de care multi n-au aflat inca si nici nu vor afla prea curand, dar la care eu unul tin din tot sufletul si nu vreau sa il privesc disparand. Un loc superb prin insusi faptul ca exista, desi
candva ii deplangeam starea aproape jalnica in care se afla. Am fost, cred, prea nedrept atunci, caci se pare ca nemultumitului i se ia darul.
Ca sa fiu mai precis, Primariei Sectorului 2 ii sta in gat Muzeul Aviatiei, si asa amplasat la dracu-n praznic, in Pipera. Da. Muzeul Aviatiei - unul din putinele locuri din Bucuresti in care istoria, asa decolorata, jupuita si ruginita cum s-a pastrat ea, s-a pastrat totusi - urmeaza a fi desfiintat, iar pe terenul sau vor fi amplasate splendide locuinte ANL si "functiuni complementare spatiilor de locuit conform documentatiilor de urbanism in vigoare".
Nu stiu ce rau a facut acest muzeu de-a lungul existentei sale, dar cu siguranta mari pacate mai are de ispasit. Comunistilor nici prin gand nu le-a dat sa-l conceapa (macheta IAR-ului 80 de la Muzeul Militar era si asa prea mult pentru ei, iar documentele cu sigilii regale si pozele asilor care au facut prapad pe frontul de Est erau ramasite ale orandurii burghezo-mosieresti, tovarasi!).
Nascut intr-un Martie tulbure al lui 1990, pentru "cinstirea ilustrilor inaintasi ai aviatiei romane" - asa cum suna actul de infiintare semnat de insusi prim-ministrul de atunci, Petre Roman - nu avea sa cunoasca deloc o soarta usoara. In anii ce au urmat a fost mutat si ras-mutat de vreo 3 ori, plimbat ba prin Otopeni, ba prin Baneasa, pentru a renaste, in sfarsit, dupa ani buni in care a fost efectiv desfiintat, in Pipera, pe terenul unuia din cele mai vechi aerodromuri din Europa (infiintat in 1915). Si asa multe din exponate (nu numai avioane) se afla intr-o stare jenanta. Si asa lipsesc inca multe capitole din istoria aripilor romanesti. Dar era, totusi, un nou inceput, si au muncit oameni ca Muzeul sa arate macar asa cum arata acum.
Hotararea Nr. 44/18.03.2010 (frumos cadou la implinirea a 20 de ani) spune altceva. Dl. primar Ontanu, el insusi general al Armatei Romane (nu stiu pe ce criterii) e si el de alta parere. Deocamdata doar s-a solicitat Guvernului trecerea imobilului din proprietatea privata a Ministerului Apararii in proprietatea publica a Sectorului 2. Ma indoiesc insa ca cineva din Guvern, din Ministerul Apararii sau din alte comitete si comitii va avea suficient sange in coaie sa bata cu pumnul in masa, pentru ca nu avem dreptul sa ne demolam istoria. E destul ca o ignoram.
In ultimii ani, pietele, parcurile, strandurile, Centrul Istoric, au devenit halci supurande numai bune de hacuit de sobolanii imobiliari ("rechinii", cum ii alinta presa, suna mult prea nobil). Ce urmeaza? Muzeele. Si apoi? Cimitirele, se prea poate! Nu m-ar mira sa vad niste ANL-uri rasarind mandru din Bellu. Da, sunt locuinte, si acolo vor trai oameni. Dar de cand nu mai avem unde construi case, in Romania, decat pe oasele prostilor care au murit pentru o tara mai buna?
E incredibil, dar la aceasta mizerie de hotarare si-au adus aportul structuri avand denumiri ca "Directia de Urbanism si Gestionarea Teritoriului" sau "Comisia Juridica, Ordine si Liniste Publica, Drepturile Omului si Relatii Internationale". Si ca toata lumea sa fie fericita, "Primaria Sectorului 2 se obliga sa asigure personalului Ministerului Apararii Nationale un procent de 30% si Ministerului Administratiilor si Internelor un procent de 10% din numarul de locuinte realizate". Vasazica, daca nu curge, pica. Si sunt gata sa pun pariu ca eligibilitatea beneficiarilor se va stabili in functie de numarul de trese, respectiv stele.
Si inca n-am vazut un singur rand scris in niciun cotidian despre acest act de vandalism. Probabil ca multa vreme nu va sufla nimeni pe acest subiect - cu cine se mai fute blonda lui Bote e mult mai interesant.
Dar, ei bine, chiar daca nu avem nicio sansa, le vom arata ca ne pasa. We won't go down without a (dog)fight!
