Leapsa

Am primit o leapsa de la amicul Radu si pare haioasa, asa ca ii fac hatarul:

Principala trăsătură a caracterului meu: rabdarea

Calitatea pe care o prefer la un bărbat: WTF ?!

Calitatea pe care o prefer la o femeie: feminitatea

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: ca sunt prietenii mei.

Principalul meu defect: rabdarea (da, tot ea)

Ocupaţia mea preferată: calatoriile

Visul meu de fericire: plantatia de portocali

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: sa pierd pe cineva drag

Ce-aţi vrea să fiţi? Pilot de Raptor

Ţara în care-aş vrea să trăiesc: Romania

Culoarea preferată: albastru inchis

Floarea preferată: trandafirul

Pasărea preferată: pescarusii

Prozatorii mei preferaţi: St. Exupery, Garcia Marquez

Poeţii mei preferaţi: Bacovia, E. A. Poe

Eroul meu preferat: Prometeu

Eroina mea preferată: Wonderwoman (isn't she hot? :D )

Compozitorii preferaţi: Roger Waters

Pictorii preferaţi: Salvador Dali

Eroii din viaţa reală: aviatorii din wwII

Eroinele din istorie: Smaranda Braescu

Băutura şi mâncarea preferate: bere

Numele preferat: Teodora

Ce detest cel mai mult: minciuna

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Ceausescu

Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: 18 August 1944 (13 piloti romani contra 100 de bombardiere USAF, decolati impotriva ordinului de a ramane la sol).

Darul natural pe care-aş vrea să-l am: live forever

Cum aş vrea să mor: n-as vrea

Starea de spirit actuală: alive and kickin'

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: cele gramaticale

Deviza mea: never give up.

... si leapsa poate merge la oricare din blogroll-ul meu, in special Mih. :)

Stealthtzki

De data asta e pe bune: astazi, 29.01.2010 rusii au testat in zbor primul lor stealth fighter, botezat PAK FA (Perspektivnyi Aviatsionnyi Kompleks Frontovoi Aviatsy, "Prospective Aircraft Complex of Front line Aviation") si realizat de biroul de proiectare Sukhoi. Se estimeaza ca avionul va intra in serviciu activ incepand cu 2015, inlocuind Mig 29 Fulcrum si Su 27 Flanker. Este posibil ca in viitor sa fie achizitionat si de India, tara implicata in dezvoltarea proiectelor rusesti de avioane din generatia a 5-a.
Noul avion poate atinge Mach 2.0, altitudinea maxima de 20 000 m si se descurca de minune pana la 5500 km departare de casa. Se anunta a fi un concurent serios pentru Raptor si F35 pe piata de armament. Sa speram ca nu si altfel.

Remember

Tin minte seara asta de parca ar fi fost ieri. Berlin, MTV European Music Awards, abia implinisem 15 ani si tocmai futusem o teza la fizica. Big time. Cand a trecut atata timp?!

It never gets old

"Amused to death" - 1992. Un eseu cutremurator despre autodistrugerea rasei umane in momentul cand "a avea" a ajuns sa insemne mai mult decat "a fi". Si despre the bravery of being out of range.

Revederi

Pregatisem un alt material pentru astazi dar un eveniment pe cat de frumos, in esenta sa, pe atat de surprinzator si unic (cred) la noi m-a facut sa ma razgandesc si sa ii dedic cateva randuri.
In ziua de 6 Iunie 1944 avea loc pe cerul Romaniei una din multele batalii aeriene avand drept miza instalatiile petroliere de la Ploiesti si nu numai. Americanii atacau in valuri cu tot ce aveau in arsenal: Liberatoare, Fortress-uri, Lightninguri, Mustanguri. Noi aveam IAR-ul 80, Bf-ul 109 si o mana de baieti care ii cam incurcau.
In acea zi de Iunie 1944 o formatie de B24 Liberator, escortata de P51 Mustang se infiintase, ca de obicei, pe axa Ploiesti-Bucuresti-Giurgiu-Cerna Voda. Sunt luate imediat in primire de Grupul 9 Vanatoare romanesc stationat la Tecuci, unitate care, pana la acea data, asigurase apararea Moldovei impotriva URSS. Nu se cunoaste bilantul acelei inclestari (era doar una din multele care au tot avut loc intre 1943 si August 1945). Stim insa cert ca in acea zi un tanar locotenent roman, comandant de escadrila la doar 25 de ani, inregistreaza una din cele 13 victorii ale sale, atacand si avariind serios un Mustang undeva deasupra Galatiului. Avionul american aterizeaza fortat in Ucraina si nu mai avea sa fie niciodata recuperat.
Se intampla rar ca cei din cabine sa ajunga sa cunoasca macar numele inamicului, sa ii auda vocea, sau, inca si mai rar, sa ii stranga mana. De data asta s-a intamplat. Sublocotenentul Barrie Davis, aflat la mansa Mustangului, pe atunci in varsta de 20 de ani, supravietuieste si, dupa 66 de ani, se intalneste la Bucuresti cu cel care l-a doborat, pilotul Ion Dobran.
Ion Dobran este unul din asii aviatiei romanesti, cu 13 victorii aeriene si un avion distrus la sol. In 1944 comanda Escadrila 48 a Grupului 9 Vanatoare si la 6 Iunie 1944 intra pentru prima data in lupta impotriva Mustangurilor americane, avioane greu de doborat chiar si de catre piloti experimentati. A pilotat IAR-ul 80 si Messerschmidt-ul Bf 109 (cu care a obtinut si victoria impotriva lui Davis, fiind la randul lui doborat de comandantul de patrula al americanului si aterizand fortat). Este veteran al campaniei de pe frontul de rasarit, al luptelor pentru apararea teritoriului si mai apoi al campaniei de pe frontul de vest. A fost unul din cei 12 piloti romani care l-au insotit pe capitanul Alex Serbanescu in ultima sa misiune deasupra Ploiestiului. Era expert in zborul la joasa altitudine, motiv pentru care si-a atras porecla de "Fachirul". In buna traditie romaneasca in 1952 este dat afara din Fortele Aeriene, ajungand strungar. Dupa 10 ani, datorita unui fost camarad, reuseste totusi sa fie incadrat ca pilot civil la TAROM. Se poate considera norocos - altii au patit-o mult mai rau. Acum are 91 de ani si gradul de general de flotila aeriana.
Barrie Davis a luptat in cadrul 325th Fighter Group si a efectuat mai multe misiuni deasupra Romaniei pana sa fie doborat de Dobran. Dupa razboi a urmat o cariera in media. Are un fiu, producator de filme la Hollywood.
Intalnirea dintre cei doi a avut loc sambata, 23 Ianuarie, la Muzeul Aviatiei din Bucuresti, si a fost posibila datorita unui pasionat polonez, consulului roman onorific de la Boston si Ministerului Apararii. Din pacate n-au avut acces decat oficiali din Fortele Aeriene si ziaristi. Din ce mi-a fost dat sa citesc, unii auzeau pentru prima data cuvantul "dogfight".

Cum spunea si generalul Dobran, ar fi un intreg roman de zis. Deocamdata, atata e destul. Daca aveti curiozitatea, gasiti un interviu extraordinar in Jurnalul National.

2000-2009

Ca leapsa de la Garm, incerc un top 10 al filmelor/albumelor din ultimii 10 ani care mi-au atras atentia (fara a avea pretentia ca sunt cele mai bune neaparat).

La filme ar fi asa:

1. Lord Of The Rings (I, II, III) - nu mai are nevoie de prezentari suplimentare, dar clar este unul din cele mai importante filme ale ultimului deceniu.
2. Shrek II (2004) - dupa mine cel mai amuzant din toata seria, vazut si rasvazut de N ori cu aceeasi placere.
3. Big Fish (2003) - pentru ca sunt fan Tim Burton, si pentru ca ma simt legat sentimental de perioada in care l-am vazut.
4. El laberinto del fauno (2006) - fantezie si drama, putin cam greu de digerat pe alocuri, dar foarte imaginativ si jucat splendid.
5. Tropa de Elite - (thanks Garm) - subtil, incitant si violent in acelasi timp, cred ca cel mai bun film din 2007.
6. Cidade de Deus (2002) - legat oarecum, prin subiect, de Tropa de Elite, o adevarata critica asupra societatii din care provine. Regizorii romani ar trebui sa treaca in banca si sa ia notite.
7. Restul e tacere (2008) - singurul film romanesc din ultimii 20 de ani. Caramfil ar fi trebuit sa-l faca de mult (m-as fi lipsit bucuros de Filantropica si Asfalt Tango).
8. Tmavomodrý svět (Dark Blue World, 2001) - un film de razboi emotionant si spectaculos, care daca n-ar fi fost cehesc si lansat cam in aceeasi perioada cu Pearl Harbour ar fi auzit mult mai multa lume de el.
9. Mar Adentro (2004) - sfasietor.
10. In the mood for love (2000) - asemenea.

... si la albume:

1. Flickering Flame - Roger Waters (2002). Ultimul membru Pink Floyd care inca mai misca. Chiar daca albumul contine numai piese scoase inainte de 2000, isi are un loc special la mine in colectie. De neinteles "tacerea" de 17 ani a celorlalti. Varsta nu este o scuza cand te cheama Pink Floyd. Singurul absent motivat, Rick Wright (RIP).
2. St. Anger - Metallica (2003) - un album hulit de multi, mai ales de fanii vechi (printre care ma includ) dar care, vrem nu vrem, face parte din istoria trupei si care reflecta exact starea in care se afla Metallica in acel moment.
3. All that you can't leave behind - U2 (2000). Nu se ridica la nivelul Joshua Tree sau Zooroopa dar este un album bun si este, inca, un album U2.
4. OM - Negura Bunget (2006). Dupa mine unul din cele mai tari albume ale lor (fara a le desconsidera pe celelalte). Mai ales pentru ca nu sunt un fan inrait al black-metalului, OM m-a facut sa respect trupa si mai mult.
5. Matase Alba - IRIS (2003). Eu zic ca e singurul album serios de la Mirage incoace.
6. Chinese Democracy - Axl Rose (2008). Ma incapatanez sa nu zic "Guns N' Roses" pentru ca dupa mine aceasta trupa nu mai exista. Nota de trecere pentru efort si pentru tot ce a insemnat muzica lor pentru mine. Pe Chinese nu sunetul e problema, ci feelingul. Where's Izzy?
7. The Neonai - Lake of tears (2002). Merge, dar mai mult imi plac Headstones si Crimson Cosmos.
8. Primo Victoria - Sabaton (2005). Ati incercat sa-l ascultati in timp ce jucati Call of Duty? :D
9. Electric Tears - Buckethead (2002). Tipul asta e fenomenal. De neratat.
10. The debut after they disbanded - Traum (2008). Pentru ca sunt prieten cu Dedi.

The World Is Just Awesome !

(lasati un mesaj daca n-ati ascultat melodia de cel putin 5 ori!)

Adjective

Despre "Politist, adj.", LA Times are numai cuvinte de lauda. "Hollywood Reporter" il baga in primele 3 filme ale lui 2009, dupa White Ribbon si District 9. La Cannes a pus mana pe "Un Certain Regard" si este propunerea Romaniei la Oscaruri pentru 2010. Asadar, un film recomandat de cele mai respectabile surse. Un regizor deja titrat - Corneliu Porumboiu. Voiam sa vad un film romanesc in care sa nu se prostitueze, sa nu cerseasca, si daca se poate, sa nu avorteze nimeni. Spre suprinderea mea, chiar nu se intampla asa ceva. Dar nici altceva.

Foarte bun film.
Dragos Bucur merge pe strada. Dragos Bucur isi aprinde o tigara. Dragos Bucur la birou. Dragos Bucur da cu flit unui coleg, pasionat, ca si el, de bambilici (tenis cu piciorul, ma rog). Dragos Bucur merge pe strada. Dragos Bucur fumeaza. Dragos Bucur ajunge acasa, de unde aflam totul despre viata sa de familie: "Da si tu mai incet!". Dragos Bucur se uita la tv, iar sotia asculta muzica. Stop cadru: foaie de hartie scrisa de mana, (de Dragos Bucur, pariu) care se vrea un raport despre tot ce facuse in acea zi Dragos Bucur (in timp ce noi credeam ca doar mergea pe strada si fuma). Cam in acest punct am ajuns la jumatatea filmului. Restul nu vi-l mai povestesc ca poate vreti sa-l vedeti. Yeah, right!

Daca ar fi sa ma iau dupa critici, conform carora cinema-ul mai ca nu a inceput cu filmele romanesti din ultimii 3 ani, "Politist, adjectiv" este genul de film care te face sa iti pui intrebari. Aici au dreptate. Spre exemplu, eu m-am intrebat daca e cumva dimineata, pranz sau seara in oricare din scenele filmului. M-am intrebat cand o sa mai vad, intr-un film romanesc, un prim plan care sa exprime si altceva decat perplexitate comica sau o supa scurgandu-se pe o barbie. Sau cand o sa vad un film romanesc filmat si in alta parte decat in spatele blocului. Stiu, se vrea realism. "Politist, adj." nu reuseste nici macar sa fie realist. Atunci ar fi trebuit sa vedem macar un gabor care-si incaseaza spaga, ca pana acum politisti care sa tina lectii cu DEX-ul in mana doar domnul Corneliu Porumboiu a vazut. Ar fi trebuit sa vedem macar un fund frumos pe strada aia goala ca dupa Hiroshima, caci numai in filmele romanesti cainele vagabond face concurenta personajului principal. Aici ti se spune, de regula: "taci ba, a luat premiu la Cannes!" Fie, dar cinema inseamna mai mult decat sa admir cv-ul regizorului iar trofeele n-are decat sa si le tina in vitrina. Vreau sa vad un monolog care sa imi ridice parul de pe brate, vreau sa vad macar o raza de soare, vreau sa aud o coloana sonora, vreau sa imi placa sa vad si sa revad filmul romanesc, iar pentru regizor si pentru scenarist asta ar trebui sa fie cel mai valoros trofeu. Doar "Restul e tacere" l-a obtinut pana acum in ultimii ani.

Let's never stop building

Un prieten imi zice astazi: totul se duce de rapa, ce dracu' mai construiti voi acolo?
Raspunsul meu:

Let's never stop flying

"Vols Blancs" - Lionel Charlet, 2003