luni, 25 octombrie 2010

Escape

Eram pe undeva pe stradutele care dau in Grivitei. Dintr-un gang tasneste un pusti, cred ca de vreo 15 ani. Avea parul valvoi si hanorac negru cu Offspring. Alerga. Fugise de la scoala sau se intorcea dupa ceva uitat - nu stiu, dar avea aerul ca trebuia sa fie in cu totul alta parte.
Un cvadrimotor intinde deasupra orasului kilometri intregi de condens argintiu. Pentru o secunda ma vad in cabina mea de IAR-80 luand la tinta un Liberator singuratic. Nu e cazul. E doar un Boeing cu stewardese dragute si turisti veseli savurandu-si wiskey-ul tolaniti in fotolii.
Revin pe pamant in 2010.
Avem multe in comun, pustiule!

miercuri, 13 octombrie 2010

duminică, 10 octombrie 2010

???

Cate goluri trebuie sa mai luam pe final ca sa invete fundasii nostri ca un meci are 90 + cate minute vrea muschiul arbitrului?

Cate meciuri mai trebuie sa pierdem ca antrenorii nostri sa realizeze ca a-ti propune sa faci egal e cea mai sigura metoda de iesi invins?

Cat ii mai trebuie lui Razvan Lucescu sa-si dea seama ca Sapunaru nu e om de nationala?

Cat ii mai trebuie Federatiei sa-si dea seama ca nici Razvan Lucescu nu e om de nationala?

De la cate turnee finale trebuie sa mai lipsim pana sa aducem in pana mea un antrenor strain?

Cu cine trebuie sa picam intr-o grupa ca sa scoatem mai mult de 2 puncte din 3 meciuri ?

Mi-e rau !

miercuri, 6 octombrie 2010

Me and the chocolate factory

Ori eu m-am tampit, ori nu ii mai inteleg deloc pe baietii care se ocupa cu publicitatea in tara asta. Ciocolata ROM, aia de care se vorbeste pe mai toate forumurile de cateva zile, si-a schimbat traditionalul ambalaj tricolor in stelute si dungi americanesti. Initial am luat-o ca pe o gluma, asa cum ne-au obisnuit de cativa ani incoace producatorii. Cum nu sunt un consumator inrait de publicitate, cum sunt ferm convins ca un produs se vinde singur daca e bun si cum tot ce am invatat eu in urma aventurii mele prin industria de gen a fost "there is no such thing as truth in advertising", reclamele la Rom m-au facut cel putin sa zambesc. "Rom cel Mare", "40% pe degeaba" si "Partidul te vrea tuns, roakere" au fost gaselnite in niciun caz geniale, dar macar amuzante. Si, poate cel mai important, aveau aerul unei poante "in familie", "intre noi", genul de banc la care te puteai prinde doar facand parte din grup si la care un strain n-ar fi putut zambi fara sa intrebe in prealabil despre ce e vorba. Cred ca in asta a constat adevarata putere a brandului ROM si asta m-a facut sa ma atasez si mai mult de el (de parca faptul ca am crescut cu gustul si cu forma ei, neschimbate timp de zeci de ani, si ca doua mici lingouri din astea aromate bateau la fund orice desert in studentie n-ar fi fost de ajuns).  

Pot sa inteleg o tentativa de a jongla cu kitschul daca, de exemplu, ai fi vrut sa iei la misto "romanismele" specifice anilor '90, cand tot romanul isi boteza proaspatul magazin de la coltul strazii "Arizona" sau "Texas". Dar de-a dreptul scarbos e spotul TV, in care un tip la costum imi explica mie, tot pe americaneste, ca noul ROM, in noul ambalaj, este "mai bun", ca schimbarea a fost facuta "pentru mine", si ca acum nu mai trebuie sa-mi fie rusine cu ea pe aeroporturile lumii. Si la fel de scarbos este bla bla-ul cu care a venit agentia care a gandit campania, ceva cu noile valori ale tinerei generatii care prevaleaza in fata perimatului spirit national. HAI SICTIR !

Nu, nu vorbesc aici de patriotism. Hai sa fim seriosi, nu e cine stie ce act de mandrie nationala sa savurezi o ciocolata, fie ea invelita in tricolor - ca doar ambalajul oricum il arunci, nu? Mereu m-a distrat chiar nuanta ciocolatie in care batea treimea de steag care ar fi trebuit sa fie rosie (ma gandeam ca e vreo aluzie la culoarea situatiei din tara).  Iar desteptii cu camasi roz si ochelari gen Woody Allen care se impauneaza ca "noul Rom se vinde bine" sa retina un detaliu: se vinde bine de prin 1960, asa ca ma indoiesc ca au vreun merit. Prin urmare, cumpar ciocolata aia de atata vreme pentru un singur motiv: e buna. Dar nu inteleg de ce e "mai buna" acum, in steag american, vanduta cu accent american. Ador America lui Clint Eastwood, a lui Frank Lloyd Wright si a lui Seinfeld, dupa cum o detest pe cea a democratiei exportata cu Tomahawk-ul. Practic am tot atatea motive sa iubesc si sa urasc Romania (cu mentiunea ca ea nu-mi cere viza nicaieri - asta ar mai lipsi). Toate astea ma fac sa consider noua campanie de imagine Rom la fel de potrivita ca nuca in perete. La fel de potrivita ca inlocuirea scutului de la Dacia cu desfacatorul de sticle de care rad si curcile.

Oricum ar fi, un lucru au reusit cei de la Kandia (producatorii): sa faca sa se vorbeasca despre ciocolata lor. Era insa la fel de buna si fara asta, ii asigur.

duminică, 3 octombrie 2010

Lost

Astazi am terminat de vazut Lost. 3 luni de dependenta in care nu-mi amintesc sa fi vazut un alt film. Emotionant finalul. Te face sa te gandesti la cei alaturi de care iti imparti, zi de zi, insula, chiar daca uneori iti vine sa-i tai in cubulete mici de tot. Si la cei pierduti pe care nu i-ai mai regasit niciodata.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Election day

Pe blogul d-rei Allias se da o lupta crancena intre cei mai tari fotografi ai momentului. Subsemnatul participa cu


Capodopera se intituleaza "Waiting" si s-a nascut in plina cruciada de regasire a sinelui pe tarmurile indepartatei Iberii. Sunteti liberi sa votati. May the best man win!