sâmbătă, 26 ianuarie 2013
duminică, 3 iunie 2012
Ieri
Niciodata Ioan Postolache, capul de formatie al Iacarilor Acrobati, nu a aratat mai bine intr-o fotografie.
Sursa: Ghid AZ
duminică, 25 martie 2012
Note pastelate si, printre randuri, ganduri...
Am (re)venit, cu drag, cu bucuria de a contura, printre randuri, ganduri... :)
de-atata timp visez sa scriu, sa ma asez in fata laptop-ului ca in fata unui drum, pe care sa-l acopar cu pasii cuvintelor pana la voi...
Pentru a scrie, dragii mei, consider ca iti trebuie o stare de liniste, de o anume armonie, pentru ca ceea ce transmiti sa poata fi un dar, un dar dintr-un preaplin al tau!ca
Am cautat, asadar, in tot acest rastimp, sa-mi recastig echilibrul pierdut, sa ma regasesc, sa redescopar speranta de a putea transforma zgomotul in muzica, dezordinea in dans si, poate, stramtul in poarta deschisa...; daca, inainte, ma repezeam sa judec si sa dau verdicte sau sa-mi stabilesc un crez si un fel anume de a fi, am realizat, ulterior, ca nimic nu e liniar, nici simplu!
Exista, cred, o dialectica a firii si, tocmai cand sustii, sus si tare, ca esti intr-un anume fel si ca nimic nu te poate clinti din convingerile tale, vine un val al intamplarilor care iti dovedeste contrariul si care te impinge dintr-o extrema intr-alta. Cand te lauzi cu intelepciunea, cu transparenta sufletului, deodata te impresoara o orbire, o intunecare si cazi, uimit, intr-o opacitate de care nu te credeai in stare..! Insa, destul despre asta, e o chestiune cu radacini extrem de adanc ancorate si intortocheate, pe care n-as putea, si nici n-as vrea, s-o lamuresc aici.
Continui prin expunerea crezului meu - de ieri, de azi, de fapt, dintotdeauna - care, am convingerea ca va ramane de neclintit, indiferent de nuantele care vor colora schitele prezente-mi pe sevalet. Vorbesc, desigur, de acele nuante, pe care altcineva le alege-n locu' meu...! Cu ce drept face asta? Ei bine, n-am aflat raspunsul, insa, s-a intamplat, a golit, cu o aviditate greu imaginabila, tot tubul cu negru, un negru de nepatruns pe care-l adunase, probabil, din cele mai negre unghere ale fiintei sale!! Panza mi-a ramas - si-o voi avea, cel mai probabil, pana la capatul timpului meu - (ce simplu ar fi fost s-o fi putut inlatura!), insa, vreau sa cred (si, pentru asta, imi voi cauta, neobosit, cele mai calde si frumoase nuante) ca le voi colora, exact asa cum imi doresc, pe cele ce-i vor urma...!
Asadar, dragii mei, cred, cu tarie, ca viata trebuie traita ca un vis, ca trebuie sa descoperim - noi, toti!!! - noi frumuseti, iar daca nu le putem descoperi, atunci sa le cream, altminteri riscam sa ne ofilim si sa ne sufocam in nuante de gri sau, si mai rau, de un negru apasator - din preaplinul altora sau cine mai stie de pe unde...!?
Cu bine,
Lea
sâmbătă, 10 decembrie 2011
joi, 1 decembrie 2011
Simplu
Cineva, nu conteaza cine, J.F.K sau vreun consilier zelos scriitor de speech-uri, a zis candva asa: "Nu te intreba ce poate face tara pentru tine, intreaba-te ce poti face tu pentru ea!". Multa vreme le-am considerat cuvinte goale, banale, ca mai toate discursurile celor alesi. Nu mai sunt chiar atat de sigur. Tara nu va face niciodata nimic pentru tine, pentru simplul motiv ca nu exista. Sau mai bine zis, tara esti tu. Tu, ai tai, vecinul tau de palier, colegul de birou, amicul de bere, aia de la ghiseu, ala din trafic. Asa cum suntem noi, asa e tara. Sa fim cu totii altfel, si vom avea o altfel de tara. Deocamdata, pentru asta pe care o avem, La Multi Ani de 1 Decembrie!
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
From RAF with love
Umbla vorba ca aceasta formatie de Harriers ar fi survolat Downing Street pe 17 februarie 2011, cu ocazia retragerii din serviciu a respectivului avion, pilotii britanici tinand sa transmita acest calduros mesaj politicienilor carora li se datoreaza fericitul eveniment. Pentru guvernantii nostrii nu cred ca mai avem atatea Mig-uri, dar tot ar iesi de un cuvant romanesc din 4 litere.
marți, 8 noiembrie 2011
Jurnalul fericirii
In sfarsit am facut-o. Cu pofta. Masculin. Cu completa incredere in abilitatile proprii si cu dezinvoltura de profesionist. Cu STIL. Preludiul? Inexistent. Doar o dorinta nebuna prelungita aproape masochist la capatul unor nenumarate amanari.
Am privit cateva secunde patul, larg si neted ca aerodromul unei flotile de bombardiere. Astepta in tacere, martor condamnat al celor ce aveau sa urmeze.
M-am dedat apoi unei desfatari aproape revoltatoare. O explozie orgasmica a simturilor de intensitati cosmice. Nu-mi amintesc mare lucru, dar stiu ca am facut lucruri inimaginabile. Am incercat si pozitii noi. Mi-am depasit orice inhibitie, mi-am spulberat pervers si egoist propriile bariere infruptandu-ma pana in zori din placeri vinovate, si nu garantez ca in cateva locuri nu am inca urme.
O experienta de neuitat: 12 ore de SOMN.
O experienta de neuitat: 12 ore de SOMN.
miercuri, 2 noiembrie 2011
To absent friends
De multe ori m-au intrebat - ce vezi tu la avioanele alea? Mi-e greu sa le explic. E ARHITECTURA acolo. In constructia aia de aluminiu, desenata splendid. In geometria aia minunata iesita din ratiuni tehnice si din formule care spun "asa trebuie sa arate" - forma care urmeaza functiunea de cand lumea. E la fel de multa scoala acolo ca in ani de Studiul Formei si Teoria Arhitecturii luate la pachet. Si mai e si visul ala imposibil niciodata dus pana la capat. Si mai sunt si oamenii aceia pe care, din ce in ce, imi pare ca nu-i meritam.
Din partea unui copil alergand cu genunchii juliti dupa un AN-2, la un an dupa, un minuscul omagiu pentru cei care au fost Kiru si Biker. Si Foozie. Si Davidovici. Si toti ceilalti.
Etichete:
De vazut intr-o viata,
Jurnal,
Rafale
joi, 8 septembrie 2011
Zbor de Phoenix
"Nu cred în Dumnezeu, nu cred în draci, cred în bine şi rău. Răul trebuie pedepsit. Dacă eu ţi-aş face ţie un bine şi m-aş bucura de bucuria ta, dacă tu ai face altuia un bine şi te-ai bucura de bucuria lui, dacă fiecare ar face acelaşi lucru, atunci paradisul ar exista aici, pe pământ, nu în nişte ceruri ipotetice." - Nicu Covaci, Phoenix
vineri, 26 august 2011
"...pe harfa rasturnata a ierburilor verii"
Thunderbirdie
Tolanita
Slippery When Wet
On stranger tides
Franturi de zbor
Wall
Povesti cu elfi si zane
Relics
Stejari si Pume
Silenzio
In June
The Great Outdoors
Like a Rolling Stone
joi, 18 august 2011
A -> Z
Filme preferate de la A la Z, leapsa de la Garm:
A: "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte" - cel mai bun film romanesc. Amza Pellea e gigantic acolo.
B: "Brazil" - Unul din cele mai bune filme ale lui Terry Gilliam. Imaginativ si dramatic.
C: "Children of men" - spre asta ne indreptam.
D: "The Deer Hunter" - DeNiro si Chris Walken, ce vreti mai mult de atat?
E: "Eternal Sunshine of A Spotless Mind" - must see.
F: "Big Fish" - emotionant.
G: "Gran Torino" - poate cel mai bun film al lui Eastwood ca regizor.
H: "American Heart" - cu Jeff Bridges, Ed Furlong, si Tom Waits pe coloana sonora. Foarte bun.
I : "In Bruges" - fun
J: "Letters From Iwo Jima" - de vazut impreuna cu "Flags Of Our Fathers" pentru o imagine completa a ceea ce a vrut Eastwood acolo.
K: "Kill Bill vol 1-2" - Muzica superba, actori unul si unul.
L: "Last Man Standing" - cu Bruce Willis si Chris Walken, de vazut neaparat.
M: "Mar Adentro" -ma repet, dar e sfasietor. A, si poate aici ar merita mentionat si "La Marionette" - recomand cu caldura, un clasic al genului.
N: "Gangs of New York" - ce actori!
O: "Operatiunea Monstru" - pe locul doi la filme romanesti .
P: "Saving Private Ryan" - un film bun, facut si mai bun de Tom Hanks.
Q: "The Quick And The Dead" - ca si la Garm.
R: "Blade Runner" fara discutie.
S: "Edward Scissorhands" - am mai zis ca-s fan Tim Burton?
T: "Terminator", "Taps", "Top Gun", "Days of Thunder".... alegeti voi.
U: "The Unforgiven" - placut la nebunie.
V: "Valkyrie" - not bad
W: "The Wall" - capodopera!
X: - beats me
Y: "Young Guns I & II" - doua westernuri foarte bune
Z: - also beats me
A: "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte" - cel mai bun film romanesc. Amza Pellea e gigantic acolo.
B: "Brazil" - Unul din cele mai bune filme ale lui Terry Gilliam. Imaginativ si dramatic.
C: "Children of men" - spre asta ne indreptam.
D: "The Deer Hunter" - DeNiro si Chris Walken, ce vreti mai mult de atat?
E: "Eternal Sunshine of A Spotless Mind" - must see.
F: "Big Fish" - emotionant.
G: "Gran Torino" - poate cel mai bun film al lui Eastwood ca regizor.
H: "American Heart" - cu Jeff Bridges, Ed Furlong, si Tom Waits pe coloana sonora. Foarte bun.
I : "In Bruges" - fun
J: "Letters From Iwo Jima" - de vazut impreuna cu "Flags Of Our Fathers" pentru o imagine completa a ceea ce a vrut Eastwood acolo.
K: "Kill Bill vol 1-2" - Muzica superba, actori unul si unul.
L: "Last Man Standing" - cu Bruce Willis si Chris Walken, de vazut neaparat.
M: "Mar Adentro" -ma repet, dar e sfasietor. A, si poate aici ar merita mentionat si "La Marionette" - recomand cu caldura, un clasic al genului.
N: "Gangs of New York" - ce actori!
O: "Operatiunea Monstru" - pe locul doi la filme romanesti .
P: "Saving Private Ryan" - un film bun, facut si mai bun de Tom Hanks.
Q: "The Quick And The Dead" - ca si la Garm.
R: "Blade Runner" fara discutie.
S: "Edward Scissorhands" - am mai zis ca-s fan Tim Burton?
T: "Terminator", "Taps", "Top Gun", "Days of Thunder".... alegeti voi.
U: "The Unforgiven" - placut la nebunie.
V: "Valkyrie" - not bad
W: "The Wall" - capodopera!
X: - beats me
Y: "Young Guns I & II" - doua westernuri foarte bune
Z: - also beats me
joi, 11 august 2011
A quote to remember
"Some birds are never meant to be caged. Their feathers are just too bright." - Morgan Freeman, "Shawshank Redemption"
I couldn't help it
Din vremurile fara youtube, fara facebook, fara griji. Una din cele mai frumoase melodii ale celei perioade.
duminică, 7 august 2011
Zbor in amurg
Tocmai am "aterizat" de la Mitingul de Aviatiune organizat pe noul aerodrom de la Banesti, jud. Prahova. M-am hotarat tarziu sa merg la acest eveniment - pentru ca in general nu ma omor dupa showurile organizate prin localitati mai mult sau mai putin obscure prin tara. Si ma voi felicita in gand probabil multa vreme pentru faptul ca am avut inspiratia de a face o exceptie astazi.
Banesti este o comuna cu renume nu tocmai fericit in aviatie - este locul unde Aurel Vlaicu s-a prabusit la 13 Septembrie 1913. Trei oameni cu suflete imense si cu mai multe ore de zbor decat aveau multi din cei prezenti de viata s-au gandit sa sparga ghinionul locului si sa deschida, in Romania anului 2011, nu un mall, nu un hipermarket, ci un aerodrom. Ioan Postolache, Dan Stefanescu si Dan Conderman - "Iacarii Acrobati" - amfitrionii showului, n-au mai avut insa rabdare ca hangarele, balizajul, postul de control, etc sa paraseasca plansetele arhitectilor, si au oferit o seara absolut de neuitat miilor de oameni veniti sa-i vada. Iar invitatii lor - multiplul campion lituanian Jurgis Kairis, deja faimosii Hawks of Romania si minunatele lor Extre tricolore, parasutistii, planoristii si alti piloti de aeronave nu s-au lasat mai prejos. Sunt multe de zis si mi-e greu sa ma decid cu ce sa incep. Un astfel de spectacol trebuie vazut si trait, pentru ca daca n-ati facut-o niciodata, sincer, chiar ati pierdut. Dl. Kairis (pe care am avut onoarea de a-l urmari si anul trecut pe Otopeni) este un sportiv si un show-man fabulos, Hawks se intrec pe ei insisi de fiecare data iar parasutistii Aeroclubului Romaniei merita aplauze si-n somn. Stiati ca Romania are un CAMPION MONDIAL junior la parasutism - Alex Nicolau - si ca in afara de Adelin Petrisor pentru TVR nu l-a bagat nimeni in seama?
Noutatea au constituit-o insa evolutiile in apusul soarelui (in cinematografie asa ceva se cheama "magic hour", si acum stiu de ce). Iacarii au tinut sa onoreze noul "cuib" prin ceva cu adevarat inedit si au reusit. Le urez cer senin si multe alte mii de ore de zbor de acum inainte.
vineri, 29 iulie 2011
Sub soarele toscan - parte seconda
In Pistoia, un orasel cam cat Rm. Valcea sa zicem, am descoperit, in fata unei biserici de piatra in stil romanic, un targ de produse traditionale, italiene si frantuzesti: de-ale gurii, parfumuri, haine si pielarie - totul facut in casa. Un italian haios care nu stia engleza dar o rupea pe germana - era originar de undeva de la frontiera cu Austria nu ne-a lasat pana nu i-am gustat salami-ul uscat si picant (pana la urma am si cumparat doua calupuri deloc rele). Nu departe era un parc langa a carui intrare curgea, de la un robinet, cea mai buna apa din regiune - cum a laudat-o un batranel venit sa-si faca provizia pentru cateva zile. Tot acolo am vazut la loc de cinste, in vitrina unui magazin de instrumente muzicale, o chitara bass purtand inscriptia "Pink floyd - Roger Waters Precision Bass". Daca as fi stiut sa cant la asa ceva m-as fi incumetat sa dau cei 739 de Euro cat facea respectivul instrument. De asemenea, Pistoia pare a fi un important centru teologic, acolo intalnind mai multe institutii de invatamant de profil pentru diverse confesiuni. In rest, aceleasi stradute pustii in miezul zilei ce tind sa se aglomereze pe masura ce se apropie seara, ca in orice tara mediteraneana care se respecta.
Multa arhitectura veche - baroc si art nouveau, bine intretinuta, chiar daca (si e valabil pentru cam tot ce-am reusit sa vedem din Italia) nu impresioneaza prin curatenie. De fapt am fost uimit de discretia prezentei arhitecturii contemporane - cea mai moderna cladire observata a fost un spital undeva la marginea Florentei.
Ceva mai la sud, in Prato, am dat peste ruinele unei cetati medievale unde urma sa se puna de un concert si de o capela scaldata intr-o lumina albastra, deschisa vesnic intru pomenirea eroilor locali. Ca si in restul localitatior, arhitectura pare sa se fi agatat undeva pe la sfarsitul anilor 70 - complexul lor comercial amintindu-mi de Cocorul bucurestean inainte de a primi noua infatisare.
Singurele regrete sunt ca n-am apucat sa vizitam Pisa - ar fi dat bine cateva poze langa faimosul turn - si ca timpul nu mi-a permis sa fac ceva plane spotting desi am locuit nu departe de un aeroport destul de uzitat.
Imi voi aminti mereu cu placere de serile pe terasa, cu depanat de amintiri si schitat planuri de viitor la un pahar de vin portughez si o bere nemteasca (doar eram in Italia, ce dracu').
Intorsi acasa am regasit lucrul care lipsea cu adevarat pe unde am fost si care da un farmec aparte verii in Bucuresti: mirosul de tei, luandu-ne in primire inca de pe pista aeroportului si care m-a insotit pe urma seri intregi pe strazi, la stadionul de rugby, sau trantit in pat cu fereastra deschisa savurand o carte buna - cadou de la Geticul.
duminică, 17 iulie 2011
joi, 14 iulie 2011
In colimator
De Stadionul Steaua se alege praful. La propriu. Cazuta la mijloc intre interesele generalilor cu multe stele din MAPN, pe de o parte, si ale lui Becali pe de alta (care, om de faceri fiind, pana la urma, nici macar nu poate fi acuzat ca isi vede interesul), arena deocamdata zace in paragina, viitorul fiindu-i cel putin incert. Steaua ar urma sa imparta noul Stadion National cu Dinamo (si poate si Rapid) dupa modelul Inter-AC Milan, actualul teren revenind unor fosti proprietari de prin comuna Chiajna, din cate se aude.
Putina istorie: stadionul Steaua a fost construit de Armata in timp record in prima jumatate a anilor 70. Legenda, pe care inclin sa o cred, spune ca militarii in termen carau pamantul in spate cu ranita din dotare. A fost, la vremea respectiva, singurul stadion de la noi construit exclusiv pentru fotbal. Meciul inaugural : Steaua - OFK Belgrad (2-2), in 1974. A fost prima arena din Romania care a gazduit Liga Campionilor. De aici au plecat cu privirea in pamant Anderlecht, Valencia, PSG, Dinamo Kiev. A fost stadionul de pe care "generatia de aur" a Nationalei si-a inceput cursa nebuna, prin acel 3-0 contra Danemarcei.
Imi aduc aminte cum am degerat la meciul cu Slavia Praga din iarna lui 99, primul meu meci vazut pe Ghencea, cum ne-am intors la camin ALBASTRI de frig, dar bucurosi, dupa victoria cu Southampton si cum ne-am muscat inciudati buzele la acel 3-5 cu Lyon din 2008. Plus multe alte momente cu farmecul si nostalgia lor.
Bun, atunci cand cifrele au spus-o, s-au mai vazut si pe afara "temple" demolate si echipe care si-au luat la revedere de la decenii de istorie pentru a se muta in casa noua. Probabil ceva "tunari" englezi mai batrani lacrimeaza si azi dupa Highbury, iar torinezii inca mai suspina dupa Stadio delle Alpi. Progresul cere si astfel de sacrificii cateodata. Dar cum la englezi si italieni trecutul ramane totusi ambalat frumos pentru posteritate in muzee si carti, in timp ce la noi peste muzee se ridica blocuri si nici cu cartile nu ne omoram, se prea poate ca intr-un viitor nu foarte indepartat, atunci cand le vom mai aminti, din cand in cand, de istoria Romaniei, sa fim intrebati cu un zambet politicos: "... care Romania?"
luni, 11 iulie 2011
Cu aripi larg deschise
Se apropie Ziua Aviatiei si dupa traditie vom avea parte din nou de un spectacol frumos. Otopeni Air Show asteapta pe oricine tresalta la sunetul unei elici si la vederea unei aripi de dural profilata pe un cer albastru. Nu stiu altii cum sunt dar eu voi fi acolo negresit, Sambata 16 Iulie.
vineri, 8 iulie 2011
Sub soarele toscan - parte prima
Toscana este, zice-se, cea mai frumoasa regiune a Italiei. Cum inca n-am avut ocazia de a le vedea pe celelalte imi lipseste termenul de comparatie, asadar va trebui sa accept adevarul afirmatiei. Iar perla regiunii este, bineinteles, Florenta, cu a sa scoala renascentista de arta si arhitectura.
Am inceput prin a colinda tinutul, poposind in Fiesole, un oras asezat pe o colina de unde privelistea asupra Florentei este absolut splendida. De fapt intregul peisaj toscan face toti banii - plopii si chiparosii pe care ii stiam din fotografii si picturi ii dau un aer inconfundabil, iar arhitectura vine sa completeze spectacolul, fara sa-l altereze catusi de putin. Tipologia caselor din Toscana rurala cuprinde planul simplu, de regula patrat, acoperirea facandu-se in 4 ape si invariabil cu tigla ceramica (probabil intr-o combinatie de simt estetic, regulamente urbanistice stricte si respect pentru traditie). Iar italianul de rand nu lasa nicio fereastra sau balcon neimpodobite - fie de flori, fie de drapelul national. De sute de ori am oftat cu gandul la ce avem acasa si nu stim sa pretuim.
Ziua a doua, si inca vreo cateva din cele ce au urmat au fost dedicate Florentei. Domul, bineinteles, si a sa Campanila (doar 412 trepte am avut de urcat pana la ultimul nivel, fara a regreta o secunda), Piata Signoriei, cu ale sale splendide sculpturi (unele dintre ele, e adevarat, sunt copii dupa adevaratele capodopere, aflate in muzee), Ponte Vecchio - locul de intalnire al celor mai faimosi aurari din lume, Palazzo Pitti si Giardino dei Boboli - sunt de neratat si la indemana oricui, daca ajungeti prin zona. In plus, orasul e plin de Chiese, Santa Marii si Piazze care mie, candva, mi-au scos peri albi la Istoria Arhitecturii. Un moment cu adevarat unic l-am trait vizitand Galeriile Uffizi, in care umanitatea a concentrat tot ce are mai frumos in materie de arta. O experienta fabuloasa la pretul unei beri si-o pizza: 10 Euro. Marele inconvenient: no photos, please. :(
Si a mai fost un episod cu o puternica incarcatura spirituala, despre care il las pe Geticul sa povesteasca asa cum stie el (Ave, Geticule, multamim fain de gazduire, de rabdare si de cardul pentru Coop ^:)^ ).
In the garden of Good and Evil
Splendor
In Gothic we trust
Mi casa es su casa
Green is the colour
miercuri, 22 iunie 2011
Un articol minunat
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/22-iunie-1941-aviatorii-au-trecut-primii-prutul
Cititi-l si nu va va parea rau.
Cititi-l si nu va va parea rau.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




