joi, 10 septembrie 2009

Diverse alte lumi

L-am descoperit pe Enki Bilal acum cativa ani - vreo 4 - cand am vazut "Immortel".
Imi place lumea lui, populata cu figuri angoasate, chinuite de conflicte interioare si frustrari, penduland intre iubiri melancolice si sex violent.






www.entertainmentearth.com

duminică, 6 septembrie 2009

Remember Freddie

Un singur lucru ar fi facut noaptea de 20 Aprilie 1992 sa fie cu adevarat perfecta. Prezenta lui Freddie Mercury pe scena, cu Wembley-ul la picioare. N-a fost sa fie. Dar mi-as fi dorit. Aveam, pe atunci, 12 ani.

vineri, 4 septembrie 2009

O ora din August

Cum s-a dus vara, ne-am intors mai toti de prin vacante, si cum in ultima vreme am cam uitat in jurul carui subiect se invarte blogul asta, cred ca putina istorie nu strica. As fi vrut sa postez asta in August - sa fiu in ton cu titlul, scolareste - dar cum informatia nu se aduna singura, am intarziat putin. Sa ne amintim, asadar:

"Rapus de usturimea aceea ingrozitoare, am deschis carlinga pregatindu-ma sa sar. Mai tirziu, americanii au spus ca am sarit. Nu am sarit... Am incercat sa iau putina inaltime tragind usor maneta; era prea jos ca sa pot sari... Arsurile ma chinuiau ingrozitor, ma temeam sa nu explodeze avionul. In momentul acela ingrozitor am vazut un bombardier desprinzindu-se din formatie si venind sa ma atace. Avionul meu scotea fum; el tragea direct in mine cu toate mitralierele din fata. Nu ma mai puteam apara, chinurile devenisera insuportabile. Am virat usor pe stinga colosului, picand usor spre motoare, decis sa intru in el... Am simtit o caldura puternica si atit. M-am trezit intr-un spital”. - sunt cuvintele sublocotenentului Carol Anastasescu, pilot de IAR80, eroul unei performante unice in aviatia romaneasca, si rarissime la nivel mondial: ciocnindu-se frontal cu un B24 american, a supravietuit. Echipajul bombardierului nu.


"Avionul lui Baker ardea deja de vreo 3 minute. Aripa dreapta incepuse sa se dezmembreze. Nu credeam ca cineva mai poate fi in viata in acel avion, dar cu siguranta cineva il pilota, conducand formatia printre sondele de petrol." - locotenent Carl Barthel, amintindu-si de eroismul comandantului unitatii 93rd Bomb Group, colonelul Addison Baker, care, cu avionul pe punctul de a se dezintegra, desi putea recurge la o aterizare fortata, si-a condus echipajele deasupra tintei, asa cum le promisese la plecarea in misiune. Din avionul lui Baker nimeni nu a supravietuit. Intregul echipaj a ars in incercarea de a se catapulta.

Sunt marturii ale supravietuitorilor uneia din celebrele batalii ale celui de-al doilea razboi mondial : "Operatiunea Tidal Wave".

Despre primul raid american deasupra Romaniei nu s-a zis niciodata prea mult . 12 avioane ratacite intr-o misiune ce s-a dorit a fi de bombardament, dar a sfarsit mai mult ca una de recunoastere. Cu autoironie, pilotii americani spuneau ca in afara de ei, nimeni n-a stiut de misiunea lor, nici macar artileristii romani de la sol.
Sfarsitul comediei avea sa vina insa repede.
Intr-o duminica de vara, 1 August 1943, 180 de bombardiere B24 Liberator (1726 aviatori) cea mai mare formatie de bombardiere plecata intr-o singura misiune, la acea data - au atacat rafinariile de petrol din jurul Ploiestiului. Apararea antiaeriana a raspuns pe masura. Dupa 50 de minute de infern, 35 de avioane americane erau doborate deasupra Romaniei (20 de aviatia romano-germana, scor 8-12 pentru nemti), 15 de artilerie. Doar 88 s-au intors la bazele de plecare din Libia si Italia. Restul s-au prabusit deasupra Bulgariei si Greciei, sau au aterizat, avariate, in Turcia neutra. 310 aviatori americani si-au gasit sfarsitul, 130 au fost grav raniti iar 108 au cazut prizonieri. 93rd Bomb Group "Circul Ambulant" nu a mai fost refacuta niciodata. Romania a pierdut 2 (doua!) avioane de vanatoare si cateva baterii de tunuri antiaeriene, dar greul pagubelor a fost suportat de populatia civila, sute de oameni murind sau ramanand fara adapost.

Strategii militari americani au prezentat misiunea ca fiind o victorie. A fost una platita din greu. Mai mult, "Tidal Wave" nu si-a atins decat partial obiectivul. Rafinariile - "Unirea", "Columbia", "Astra Romana", "Romano-Americana", "Concordia - Vega" - fie au scapat neatinse, fie au putut fi refacute, revenind in decurs de cateva luni la productia normala. Cu toate acestea, a fost cea mai decorata misiune a USAF din intreg razboiul. Fiecare echipaj supravietuitor a primit cate o "Silver Star", si au fost oferite nu mai putin de 5 "Medal of Honor", cea mai inalta distinctie militara americana.

Era doar inceputul. Raidurile americane si britanice s-au succedat timp de un an de zile, lovindu-se de fiecare data de riposta dura a aviatiei romanesti. Fiecare inclestare avea sa se soldeze, totusi, cu pierderi dureroase de ambele parti. La 23 August 1944 Romania rupe alianta cu Germania nazista si bombardamentele inceteaza. Se murise insa destul.


luni, 31 august 2009

Summer Song



Forever Summer !

vineri, 14 august 2009

Tribute to Les Paul

Pe 13 August 2009 s-a stins din viata, in varsta de 94 de ani, legendarul Les Paul, inventatorul care a facut ca rock-ul sa sune (si sa arate) asa cum stim noi. Maestrii ai chitarii precum Jimmy Page (Led Zeppelin), Jeff Beck, Eric Clapton, Pete Townsend (The Who), Joe Perry (Aerosmith), Slash (GN'R), The Edge (U2) , etc. datoreaza o buna parte din arta lor sunetului inconfundabil al chitarii "Les Paul". Pe numele sau adevarat Lester William Polsfuss, el insusi un chitarist fenomenal, a fost numit "arhitectul rockului" si "parintele chitarii". Pentru batranul Les, un moment de magie cu Slash si a sa Les Paul Goldtop: "The Godfather Theme".


marți, 11 august 2009

TSCC

Nu stiu cati fani ai lui Schwarzie se vor obisnui cu marca "Terminator" aplicata unui serial TV, dar eu am reusit chiar daca, recunosc, mi-a luat ceva timp. Dezamagit de "Salvation", m-am consolat, cat de cat, cu acest serial spumos si intr-o oarecare masura, captivant. Filmat intre 2007 si 2008, "Terminator: The Sarah Connor Chronicles" isi plaseaza actiunea cumva dupa Terminator 2, neglijandu-l insa complet pe T3. Mai exact, ne este prezentata viata lui John Connor, inca adolescent, si a mamei sale, Sarah, in anii ce au urmat intalnirii dintre ei, protectorul lor T800 (Schwarzenegger) si maleficul T1000. "Ziua Judecatii" n-a fost impiedicata, ci doar amanata, ceea ce face ca deja clasica stratagema a trimiterii unor bad scarry robots inapoi in timp pentru a-l vana pe viitorul lider al Rezistentei sa fie repetata pana la loc comanda.

Si de data asta, baiatul are parte de un ajutor nesperat - un alt cyborg reprogramat, trimis tot de el, cel din viitor, sa-l protejeze. Doar ca acesta nu mai e deloc o huiduma greoaie si cam talamba, ca T800, ci un model cu totul nou, cu infatisare de fetiscana, nu la fel de puternica dar mult mai inteligenta, si care, pe langa faptul ca putea trece fara probleme in fata autoritatilor drept sora lui Connor, prezinta avantajul ca da al naibii de bine la TV - superba Summer Glau jucand extraordinar si in plus, rolul fiindu-i gandit "in jurul" calitatilor ei fizice de fosta balerina.

Cameron (botezata astfel ca un omagiu pentru James Cameron, creatorul Terminatorului), nu numai ca este o masina de ucis perfecta ascunsa intr-un corp de o frumusete rapitoare, ci prezinta cateva aspecte foarte interesante, care o deosebesc radical de ceilalti roboti din universul Terminatorilor. Pe langa imboldurile de a ucide fara discernamant aproape tot ce i-ar pune in pericol viata lui John Connor, si la un moment dat, defectandu-se, fiind la un pas de a-l ucide chiar pe el, stie sa fie feminina, gratioasa, convingatoare. Cameron repara de una singura o centrala atomica, opreste lumina in jumatate din Los Angeles, executa perfect un numar de balet si perfectioneaza o reteta de clatite in cel mai natural mod posibil - mai ales pentru un robot. Dar sarea si piperul personalitatii ei - si ale serialului, as zice eu - este jocul de-a v-ati ascunselea cu atractia sexuala ce se instaleaza, treptat, intre ea si tanarul John. Nu m-am convins inca daca e rezultatul incercarii ei de a deveni cat mai umana (nu cred sa existe scenariu cu androizi in care ei sa nu tinda spre a deveni umani) sau doar o metoda de a-l tine pe Connor apropiat de ea, fiind astfel mai usor de supravegheat. Un singur lucru nu stie Cameron sa fie: amuzanta. Dar este.

Celalalt motiv pentru care am ales sa urmaresc serialul pana la capat a fost Lena Headey, (sotia regelui Leonidas din "300") o actrita britanica pe care eu o consider fenomenala, care a reusit sa o reinventeze pe Sarah Connor, creind practic un alt personaj, cu nimic mai prejos insa fata de partitura magnifica a Lindei Hamilton din T1 si T2.
Doua surprize placute: Shirley Manson - solista trupei Garbage - in rol de T1000 cu inclinatii religioase, aflat undeva la limita intre personaj pozitiv si negativ, si Brian Austin Green - din "Beverly Hills 90210", va mai amintiti? - ajuns, in sfarsit, actor, face un rol extraordinar.

In asteptarea partii a 5-a, care nu se stie cand va veni, din partea Fox Network, pentru fanii Terminator, un cadou destul de reusit.


luni, 10 august 2009

Marina

"Regele Ferdinand"

Great Gig In the Sky

Diving

Summerday's Dream

Judgment Day

Skull Spangled Banner

Sirena

Liber

marți, 4 august 2009

Povestea merge mai departe


"... ca vantul din Vama Veche"

Putin imi pasa ca nu mai e "ca altadata". Putin imi pasa ca au aparut umbrelute cu sezlonguri. Ma lasa rece hotelul de 4 stele crescut nu se stie de cand. E mare si urat, are fatada vopsita in alb si galben, balustrade din aluminiu si o proportie incerta - fie, astazi mi-am propus sa nu mai fiu arhitect. Mi-am inghesuit 5 tricouri si cateva alte nimicuri in rucsac, mi-am luat adio de la computer, de la oras, de la asfalt, de la familistii insipizi, cu burta, chelie si neveste plicticoase din Cap Aurora unde aterizasem printr-o intamplare, si am fugit - asta e cuvantul - am fugit. In Vama Veche. Daca e vreun loc in care sa te revizitezi, sa iti aduci aminte cine esti cu adevarat - TU, nu individul care stie 3DMax si care-si incaseaza cecul intre doua deadline-uri, atunci acolo e. E locul unei victorii personale - victorie asupra a tot ce inseamna constrangere si rutina.

Depinde mult cu ce inima vii. Vama e ca o adolescenta capricioasa, te poate face sa te indragostesti sau sa fugi fara a te mai uita inapoi. Pe mine m-a primit cu soare arzator si bubuit de AC/DC. Mi-ar fi placut, e drept, o plaja mai curata, dar ce mai conteaza, cand ai pescarusi, valuri, fete cu sanii goi si cand din boxele de la Stuf iti canta Roger Waters. Sa intalnesti linistea lui "Radio K.A.O.S." acolo unde se termina (sau incepe) Romania... e fabulos.

Dar mai presus de toate a fost, cred, sentimentul libertatii si al inocentei regasite. Eram copii in vacanta, eram calatori cu "trenul fara naş" al celor de la IRIS. Acum stiu - Marcel Proust isi avea madelena. Eu am vara in Vama Veche. Desi am ajuns deja de 3 zile acasa, inca n-am plecat de acolo.
Depinde mult cu ce inima vii. Vama e "Hotel California" din care you can check out anytime you like but you can never leave. E unul din acele locuri din care nu mai poti pleca. Ramai mai departe captiv in vara stropita din plin cu nostalgii, apa de mare si bere.

luni, 27 iulie 2009

28.07 - 03.08

Más adentro, más adentro,
hasta el más allá del todo !



miercuri, 22 iulie 2009

Ipocrizia la ea acasa

De obicei nu scriu despre mizeria de lume in care traim - despre asta are, va rog sa ma credeti, cine sa scrie. Totusi, un fapt petrecut deunazi mi-a atras atentia si cred ca nu strica daca i-as acorda oarece randuri. De vreo trei zile presa romana (distinsa presa romana, institutie pe care eu o consider deosebit de onorabila, aproape la fel de onorabila precum justitia, politia, sistemul sanitar, invatamantul si fotbalul din draga noastra tarisoara) vuieste din toti rarunchii. Ziua Aviatiei (20 Iulie) a trecut, as always, aproape neobservata, desi ditamai Hercules-urile au survolat Capitala (ocazie rarissima, cred ca s-a intamplat de vreo doua ori in 10 ani). Nu am gasit -inca - un interviu cu nici unul din baietii astia de care nimeni nu-si aduce aminte decat cand mai moare cate unul la mansa unui Mig. Mult mai captivant este, pentru onor domnii gazetari, faptul ca primarul Constantei, Radu Mazare, a imbracat o uniforma de general german cu ocazia nu stiu carei sindrofii.

Sa fim lamuriti de la bun inceput: acest personaj imi este foarte antipatic - asta in masura in care i-as fi acordat vreodata atentie. Dar mult mai antipatici imi sunt asa-zisii "oameni de presa" loviti subit de un val moralizator: "Nazistul! Antisemitul! Crucificati-l! Ardeti-l pe rug!".

De o viata de om Radu Mazare este primarul Constantei, al doilea oras ca marime al Romaniei. Ciudat cum nimeni n-a zis, NICIODATA, ca exista, chiar si la noi in tara orase mult mai curate si mai bine organizate decat Constanta. Sau ca toate locuintele nou construite pe falezele Constantei isi golesc conductele de canalizare in mare. Nu. Ei bine, primarul-vedeta merita omorat cu pietre in piata mare pentru ca a imbracat o uniforma la un party, si ca pe acea uniforma se ratacise o svastika de marimea unei unghii.

Da, uniforma era germana, din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Da, crime abominabile au fost savarsite la adapostul acelei uniforme, sau al unora asemanatoare, cu vulturul nazist pe piept si cu svastika pe maneca. Da, intreaga planeta (nu numai o anume populatie, cum incearca unii sa insinueze) era sa sucombe din cauza unor indivizi care, imbracand acea uniforma, au vrut sa puna stapanire pe ea. Dar asta s-a intamplat acum 70 de ani.

Traim intr-o lume in care ignoranta si interesele dicteaza legi aberante. In cea mai libera si democratica societate a lumii, cea americana, trebuie sa te gandesti de doua ori daca nu cumva e mai bine sa zici "Sarbatori fericite" in loc de "Craciun Fericit", in schimb e absolut ok un "Happy Hanukkah". Intr-o tara admirata de tot globul pentru civilizatia si cultura ei, Germania, e ok sa lasi monumente de arhitectura in paragina pentru simplul fapt ca au fost construite de cine nu trebuie, cand nu trebuie. Iar la noi, si de data asta nu numai la noi,un simbol vechi de mii de ani, caruia i-au fost atribuite proprietati magice, grupand in forma sa insasi centralitatea si ciclicitatea unviersului, creeaza un incident diplomatic si face presa sa scoata iar clabuci. Stiati ca descoperiri arheologice au confirmat raspandirea svasticii inclusiv pe teritoriul Israelului de astazi?

Cu tot respectul pentru memoria victimelor de la Auschwitz si Birkenau - chiar nu mai avem de ce sa ne scandalizam? Am uitat ca am fost, cu totii, pionieri, si ca am purtat cravata rosie precum mii de "khmeri rosii", autori de genocide mult mai recente decat cele de sub semnul svasticii? De ce e atat de cool sa porti tricou "CCCP" si de ce secera, ciocanul, si steaua rosie, in numele carora au murit cel putin la fel de multi evrei, inca mai sunt simboluri oficiale in anumite parti ale lumii? Sau... de ce ne mai inchinam la o cruce, candva ea insasi instrument de tortura?

Iar tu, Radu Mazare, primar al Constantei, daca admri asa de mult rigoarea germana, asa cum tu insuti ai declarat, pe cand va semana Constanta cu un oras german?