20 Octombrie 2009, mijloc nesuferit de toamna in Bucuresti, cu eternele blocaje in trafic si obisnuitul cer gri. "Aceeasi trista zi de marti", cum suna, dureros de sincer, un cantec pe care il ador. Cu toate astea, orasul si-a adus aminte ca ceva ar fi, totusi, de aniversat. Cu exact 131 ani in urma, Armata Romana, intoarcandu-se victorioasa din Razboiul de Independenta trecea pe sub Arcul de Triumf, punand bazele unei simple si minunate traditii. Armatele imperiale ale Vestului isi umplu de fast si grandoare paradele din zilele lor aniversare. Pentru un militar roman insa, simpla trecere in pas de defilare pe sub acest monument bucurestean reprezinta, si astazi, cea mai mare onoare a carierei.
Evenimentul a fost marcat prin deschiderea Arcului pentru vizitatori - care, bineinteles, nu au lipsit deloc. Marturisesc ca nu as fi stiut de acest mic happening urban si nici de semnficatia zilei, daca nu mi-ar fi atras atentia un articol din Evenimentul Zilei. Si in special cuvintele unui ofiter in rezerva - generalul de aviatie Neculai Bancea. Are 90 de ani. Daca nu ar fi stelele de pe umeri, ar trece drept un strabunic simpatic. Pe mantaua albastra, a uniformei de aviator, se odihneste aceeasi insigna pe care am vazut-o la zeci de alti batranei, mai mult sau mai putin simpatici, calatori cu RATB - insigna veteranilor de razboi.
In Romania ratelor pentru un Logan si-o garsoniera, vorbele lui par sa rasune dintr-o alta lume: "Trebuie revigorat sentimentul naţional, mai ales acum, când curentele globalizării au fost preluate greşit sau aplicate tendenţios". Sentimentul national. Nu stiu pentru cati dintre noi aceste doua cuvinte, luate impreuna, mai inseamna ceva. Nu stiu daca noi, tinerii alergand intre doua interviuri pentru un job, si acela nesigur, sau la ghiseul pentru o viza si un bilet one way catre tarile calde, ne mai intrebam ce inseamna asta. Nu stiu daca noi, cei care luam "romanica" peste picior la o bere pe Rambla, in coloane de cotidiene respectabile sau in prime-time la tv nu ne strambam de ras la auzul acestei expresii. Multi vor zice ca e usor sa invoci sentimentul national cand ai rezolvat problema acoperisului de deasupra capului si a zilei de maine. Oare? Sunt sigur ca nici viata, nici cariera acestui batran veteran de la Stalingrad nu i-au fost o continua defilare pe sub Arcul de Triumf in uniforma instelata. Daca acest om trecut prin iesiri la inamic, nopti in alarma pe aerodromuri mizere, prin iarna si prin artileria ruseasca, prin Romania comunista si mai apoi post-decembrista, mai are forta, la 90 de ani, sa vorbeasca de "sentimentul national", pe noi, oare, ce ne impiedica?
