Moments of clarity

Cioburi dintr-o zi de luni

Incepusem sa uit cum arata cerul, dar stii, cerul, nu iaurtul ala scarbos, gri si ursuz, care se instalase deasupra orasului precum nava din Independence Day si care parea ca nu mai vrea sa-i dea drumul odata ce l-a inhatat. Nu. Cerul albastru, albastru clar, cu Cirrusi fragili si dare albe de condens de la avioane. Astazi m-am bucurat vazand asa un spectacol reusit. Bocancul apasa hotarat pe asfaltul ferm, fara zapada, fara polei, fara mazga. Ma saturasem. Baltoacele sunt totusi fun.

Prin fereastra atelierului, de unde stau, vezi acoperisuri. Antene, ultimele firisoare de fum ale iernii, petice de zapada pe care soarele inca n-a reusit sa le rada de-a binelea, si celebra bila de pe cupola ASE-ului. De cand eram copil m-au fascinat acoperisurile. Crescand din cornise, practic un alt oras, cu formele, legile si populatia lui. Mi-a placut nespus cand am gasit aceeasi fascinatie intr-o povestioara de Émile Zola.

Doua beri pe Lipscani cu niste vechi prieteni, si un episod care l-a facut pe L. sa creasca in ochii mei si pe mine sa ma intreb what a fuck happened to me. Trecand pe langa Mac-ul de la Obor, o femeie - probabil homeless, desi la o prima vedere nu parea - ne intreaba timid daca stim cat costa un hamburger. Habar n-aveam, o data pentru ca nu sunt fan McDonald's si apoi pentru ca nu tin minte sa imi fi cumparat vreodata un simplu hamburger. Amicul meu a fost cel care i-a raspuns. Si mergem mai departe vorbind de ale noastre. Numai ca dupa cativa pasi, L. se intoarce, intra in Mac si revenind ii intinde femeii o punga in care pun pariu ca nu era numai un simplu hamburger. Inutil sa descriu reactia ei si inutil sa spun ca amicul meu si-a reluat sporovaiala ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Iar eu... ei bine, eu nu mai stiu cand am facut un asemenea gest. Adica stiu, dar mi-e rusine sa recunosc ca a fost demult.

Umbrit

The window burns to light the way back home...


... a light that warms no matter where I'm gone

In zori

Let's Twist Again

Adica let's Leapsa again. Tot de la Garm. Abecedar metalic. Ei bine, nu ascult numai metal si nici nu sunt un asa mare cunoscator al fenomenului precum prietenul nostru, prin urmare imi permit sa extind putin aria de actiune. In plus nici nu vreau sa repet ceea ce s-a zis deja. Asadar, let's kick it:

A: Aerosmith - "Dream on". Legendara trupa, legendara piesa, no further details needed.
B: Buckethead - "Watching the boats with my dad", adica ceva ce imi e tare dor sa fac.
C: Celelalte Cuvinte - "Iarba prin par" - venind de demult, tocmai din copilaria noastra.
D: Dickinson, Bruce - "Tears of the dragon", clar.
E: Eels - "I need some sleep". Nu e metal dar e superba.
F: Faith No More - "Midlife Crisis" - nu m-am impacat niciodata bine cu miscarea Seattle dar baietii astia mi-au placut.
G: Guns N' Roses - ajunsi la punctul G cred ca nimic nu-l stimuleaza mai bine decat una din piesele din vremurile bune. Poate cea mai reprezentativa pentru spiritul trupei: "Night Train."
H: Helloween - "Mr. Ego" - O, Tempora!
I : Iron Maiden - "Aces High" - pentru mesaj (dedicata pilotilor de Spitfire - bravo Bruce!)
J: Judas Priest - "Delivering the goods" - preferata mea de la Judas.
K: Kiss - "Crazy Crazy Nights" - asta da glam rock!.
L: Lake of Tears - "When my sun comes down" - e ca un val urias care vine peste tine.
M: Are dreptate Garm, inghesuiala mare pe litera asta in lumea metalului, dar cu tot respectul pentru Manowar, Motorhead, Megadeth, etc, ... METALLICA - "WHEREVER I MAY ROAM".
N: Negura Bunget - "Cunoasterea tacuta" - bate la fund multe trupe de black de afara.
O: Ozzy - "Mama I'm coming home" - de pe vremea cand batranul mai scotea si muzica.
P: Aici n-am nicio indoiala: Pink Floyd. Sa aleg o melodie e mai greu. Pentru mine, asa: "Brain Damage".
Q: Queensryche - o trupa pe care o ascultam cu placere in liceu si pe care nu stiu de ce, in timp, am dat-o uitarii. Nemeritat. "Is there anybody listening"?
R: Rolling Stones - n-au concurenta pe post. "Wild Horses"- pentru ca e minunata.
S: Sepultura: "Roots bloody roots" - una din trupele pe care fara a ma considera un mare fan le-am respectat mereu pentru cuvantul avut de spus in istoria metalului.
T: Turunen, Tarja - "I walk alone" - ce-ar fi rockul fara femei frumoase (si care mai si canta!)
U: U2 anyone? E tot ce-mi vine in minte. "One" - mai clasic de atat nu exista.
V: Steve Vai: "Tender surender" - omul le are.
W: Whitesnake: "Is this love" - la concurenta cu "Here I go again" dar imi place tipa din clip ceva de speriat.
X - beats me
Y - pai da, Yngwee Malmsteen - "Evil Eye"
Z - Zappa, Frank - "Bobby Brown" - pentru ca am inceput cu o legenda si am vrut sa inchei cu una.

Zburand sub steaua alba

East Chicago, USA. Pe 2 Noiembrie 1918 se naste unicul fiu al unei familii de imigranti. Prea multe despre copilaria lui nu stim. Stim insa ca urmeaza cursurile universitatii DePaw, pe care o absolva la varsta de 23 de ani. Tara sa tocmai se pregatea de razboi, si prin urmare avea nevoie de tineri pe care sa-i urce in avioanele de lupta. Baiatul obtine astfel o bursa din partea universitatii la care studia si in timpul unei vacante de vara isi ia brevetul de pilot pe avioane private. Dupa absolvire, in 1941, cu putin inaintea atacului de la Pearl Harbor, este incorporat in Fortele Navale Americane, devenind pilot naval cu acte in regula in August 1942. Ajunge la bordul portavionului USS Wolverine, ca pilot de F6 "Hellcat". Mai mult, are norocul de a nimeri in escadrila comandata de unul din eroii americani in viata la acea data, Edward "Butch" O'Hare (devenit faimos prin atacul sau de unul singur asupra unei formatii de bombardiere japoneze care se pregateau sa ia cu fulgi cu tot o intreaga flotila americana).

Obtine prima sa victorie aeriana (un "Zero" japonez) in 1943, comandand o patrula din escadrila sa, iar un an mai tarziu isi castiga titlul de "as". Ia parte la celebra misiune nocturna cunoscuta sub numele de "Mission beyond darkness", escortand bombardierele Helldiver care, atacand flota japoneza dincolo de raza lor de actiune, sunt nevoite sa plonjeze in ocean, pilotii lor sperand sa fie recuperati de navele americane aflate in zona. Revendica un avion japonez doborat si ramane alaturi de bombardiere pana in ultima secunda, inaintea "sacrificarii" lor in apele oceanului.

Insa episodul care il consacra in randul asilor americani are loc pe 19 Iunie 1944. Aflat la bordul lui USS Lexington de aceasta data, isi salveaza portavionul de la o distrugere sigura doborand in decurs de numai 8 minute nu mai putin de 6 bombardiere japoneze aflate pe punctul de a-si lansa torpilele asupra navei.

In urma faptei sale este propus pentru cea mai inalta distinctie militara americana: Medal of Congress. Datorita unei stupide greseli birocratice, nu va primi decat o Cruce a Marinei, la olalta cu multi alti veterani ai luptelor din Pacific. In Decembrie mai are parte de o aventura pe masura: fiind nevoit sa se parasuteze deasupra Filipinelor, este recuperat de o grupare locala de gherila, luptand alaturi de membrii ei in jungla si ajungand chiar sa ii comande pana la intalnirea cu trupele generalului McArthur.

Este al 4-lea as al US NAVY, cu 19 victorii si peste 20 de avioane inamice distruse la sol.
In ultimele luni ale razboiului activeaza ca pilot de incercare, iar dupa razboi ajunge sa piloteze noile avioane reactive FJ3 Fury. In 1957 castiga o competitie a pilotilor de vanatoare navali, fiind pilotul care a stat la baza sintagmei "Top Gun" - aceasta fiindu-i adresata de amiralul Felix Stump intr-un mesaj de felicitare.

Inca traieste in prezent. History Channel i-a dedicat un episod din extraordinara serie "Dogfights". Numele sau: Alexander Vraciu - fiu de imigranti romani.

A handful of glitter in the air

Dedicata lui Alex, care mai are fix 7 minute si restul secunde. De libertate. Casa de piatra, prietene!