Simplu

Cineva, nu conteaza cine, J.F.K sau vreun consilier zelos scriitor de speech-uri, a zis candva asa: "Nu te intreba ce poate face tara pentru tine, intreaba-te ce poti face tu pentru ea!". Multa vreme le-am considerat cuvinte goale, banale, ca mai toate discursurile celor alesi. Nu mai sunt chiar atat de sigur. Tara nu va face niciodata nimic pentru tine, pentru simplul motiv ca nu exista. Sau mai bine zis, tara esti tu. Tu, ai tai, vecinul tau de palier, colegul de birou, amicul de bere, aia de la ghiseu, ala din trafic. Asa cum suntem noi, asa e tara. Sa fim cu totii altfel, si vom avea o altfel de tara. Deocamdata, pentru asta pe care o avem, La Multi Ani de 1 Decembrie! 

Jurnalul fericirii

In sfarsit am facut-o. Cu pofta. Masculin. Cu completa incredere in abilitatile proprii si cu dezinvoltura de profesionist. Cu STIL. Preludiul? Inexistent. Doar o dorinta nebuna prelungita aproape masochist la capatul unor nenumarate amanari.

Am privit cateva secunde patul, larg si neted ca aerodromul unei flotile de bombardiere. Astepta in tacere, martor condamnat al celor ce aveau sa urmeze.

M-am dedat apoi unei desfatari aproape revoltatoare. O explozie orgasmica a simturilor de intensitati cosmice. Nu-mi amintesc mare lucru, dar stiu ca am facut lucruri inimaginabile. Am incercat si pozitii noi. Mi-am depasit orice inhibitie, mi-am spulberat pervers si egoist propriile bariere infruptandu-ma pana in zori din placeri vinovate, si nu garantez ca in cateva locuri nu am inca urme.
O experienta de neuitat: 12 ore de SOMN.

To absent friends

De multe ori m-au intrebat - ce vezi tu la avioanele alea? Mi-e greu sa le explic. E ARHITECTURA acolo. In constructia aia de aluminiu, desenata splendid. In geometria aia minunata iesita din ratiuni tehnice si din formule care spun "asa trebuie sa arate" - forma care urmeaza functiunea de cand lumea. E la fel de multa scoala acolo ca in ani de Studiul Formei si Teoria Arhitecturii luate la pachet. Si mai e si visul ala imposibil niciodata dus pana la capat. Si mai sunt si oamenii aceia pe care, din ce in ce, imi pare ca nu-i meritam.

Din partea unui copil alergand cu genunchii juliti dupa un AN-2, la un an dupa, un minuscul omagiu pentru cei care au fost Kiru si Biker. Si Foozie. Si Davidovici. Si toti ceilalti.

Cu aripi larg deschise

Se apropie Ziua Aviatiei si dupa traditie vom avea parte din nou de un spectacol frumos. Otopeni Air Show asteapta pe oricine tresalta la sunetul unei elici si la vederea unei aripi de dural profilata pe un cer albastru. Nu stiu altii cum sunt dar eu voi fi acolo negresit, Sambata 16 Iulie.

Un articol minunat

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/22-iunie-1941-aviatorii-au-trecut-primii-prutul

Cititi-l si nu va va parea rau.

Happy Birthday, Bob !

... si multumesc ca mi-ai fost mai aproape decat ai sa stii vreodata.

In prima Sambata de Iunie

Onorabili domni, gratioase doamne si domnite, sunteti poftiti cu mic cu mare Sambata, in ziua de 4 a lui Ciresar, pe Aerodromul Clinceni, pentru a cinsti cum se cuvine sosirea verii impreuna cu aviatorii Aeroclubului Roman si ai Fortelor Aeronautice Romane. Alaturi de pilotii sportivi si militari din partea locului, va vor incanta cu acrobatiuni nemaivazute distinsi oaspeti din strainatate: doamna Svetlana Kapanina din Rusia, domnii Peter Besenyei si Zoltan Veres din Ungaria, Francesco Fornabaio din Italia si Jurgis Kairys din Lituania. La a IV-a editiune, TransilvAero Show se anunta un spectacol pe cinste!

Un inger mic :)

Intre alb-negru si...culoare

Bine v-am regasit! :)

Ma-ntorc, iata, cu un amestec de trairi, unul in care bucuria atinge, vrand-nevrand, pasaje melancolice, chiar ravasitoare, decupate din vremuri apuse prea curand..!

Sarbatoarea Pastelui mi-a adus, in dar, bucuria regasirii celor dragi si, totodata, entuziasmul redescoperirii singurului loc pe care-l pot numi ACASA!

In acest decor mi-am permis un vis de zi, unul in care-am dat de fiinte pe care le-am iubit, care mi-a readus, in prim-planul momentului, anumite cadre ale unui timp trecut. Continui calatoria si dau de momente atat de dragi, marcate de anumite fragmente stelare si pulberi cosmice, de seve si materii informe care se caznesc sa prinda, cumva, cheag, sa (re)intre in tiparele definite ale viului!

Apoi, mai in profund, as da, poate, de intunericul vast al tacerii, dar niciodata n-am sapat atat de adanc...!

Nu mi-am propus sa va dezvalui povestea din spatele micutei Bea, insa, reintalnirea cu ea, de Paste, m-a indemnat!

Bea este o fetita aparent vesela, dar singura, singura marturie a celor ce au fost E & E, si care nu mai sunt, de ceva vreme, aici. Uneori, cand o privesc si o ascult vorbind, am senzatia ca o (re)vad pe E(a), ceea care, candva, mi-a fost prietena! Si, Doamne, mi-e atat de dor de ei, de amandoi; as vrea sa-i imbratisez, sa-i mai am, fie si pentru cateva clipe, aproape...! A ramas micuta, ea pe de-o parte, eu pe de alta si, iata, ne-ntalnim pe ramurile aceluiasi timp...

Privita profund, in toate ungherele fiintei, micuta este minunata, un dar faurit din lumina, care lumineaza calea parintilor ei.

Am iesit amandoua, in curte, ne-am jucat si am privit cerul..! Ce extraordinara terapie pentru suflet poate fi acest ragaz! Ar trebui sa-mi fac timp sa privesc in fiecare zi, macar un sfert de ceas pe fereastra, fie rasaritul, fie inserarea!

Intotdeauna mi-a fost drag sa ma uit la cer, ca la o mare rasturnata...

Tic-tac-ul ma anunta ca trebuie sa ma retrag, dar, iata, copila-l induioseaza si-i mai acorda un ragaz! Ramai cu bine, suflet cald, ramai in jocu-ti drag...

Missing the times with light-blue skies

Ei bine, dragii mei, asa cum bine spune si batranul Cat STEVENS, intr-una din melodiile sale - Remember the Days of the Old Schoolyard, in iuresul vietii se mai strecoara, din cand in cand, fie ca ne place sau nu, momente ale aducerilor aminte! Si-am sa incerc sa (re)asez acum, in cele ce urmeaza, piesele unui puzzle (re)gasit intr-un cufar al sufletului, un dar nepretuit pe care, deopotriva, copilaria si adolescenta mi l-au daruit candva...!

...............................................................................................................................................................................

Remember the days of the old schoolyard

We used to laugh a lot

Don't you remember the days of the old schoolyard

When we had imaginings

And we had all kind of things

And we laught

And needed love

Yes, I do, oh and I remember You....!

Cum as putea sa incep altfel, daca nu cu (re)asezarea pe tapet a unor imagini vii, imagini pe care le voi purta cu mine, iarasi si iarasi, pana la capatul vremurilor...! Iata, un loc intesat de stradute, toate vesele si primitoare si, ceva mai in departare, rasfirate cu grija, piatete cu alura germanica din piatra! Un loc in care insusi timpul este mai rabdator cu oamenii, un oras de poVeste, care te invita, iarasi si iarasi, sa-l (re)descoperi, fie ca esti calator sau localnic, sa spui, mai departe, poVestea Sa!

Ma invadeaza, cu o bucurie nemarginita, amintiri din perioada liceului, when we used to laught a lot, cand lumea intreaga ni se infatisa intr-o singura culoare - albastrul cerului senin de vara, un tablou angelic in al carui decor admiteam doar dansul vreunei perechi de soimi sau acvile, in calitate de martori ai timpului si nebuniilor noastre!

Afisam un entuziasm neobosit pentru muzica, iesirile si povestile de taina cu gasca, drumetii montane, unele organizate chiar fara stirea parintilor, si care, odata descoperite, le-au dat serioase batai de cap!!!

Aaa, sa nu omit partea legata de corespondenta dintre mine si prietenele mele, Amelie si, mai apoi, Elena, (R.I.P.) cu care povesteam, in scris, dar nu asa, oricum, ci in timpul orelor, adunand, ulterior, vrafuri de foi volante, despre iubiri si vise de-ale noastre, despre bucurii izvorate din te miri ce lucruri mici, despre tristeti si deziluzii, despre toate ale noastre, asa cum numai noi, la vremea aceea, am stiut sa o facem!

Atunci traiam intens fiecare zi, imi umpleam sufletul cu albastrul cerului, cu stralucirea unei dimineti sau cu aurul unei salcii, atunci simteam ca viata nu are sfarsit, ca sunt nemuritoare...!

In universul redat de acum, copacii se rup din radacini si pleaca spre cer, stelele, pamantul, soarele si orbitele lor pornesc in larg, manate de doruri nespuse...

Amaliei, cu mare drag, Elenei, in semn de omagiu!

NB: e posibil sa revin cumva, candva, asupra acestei postari!

Ganduri de bine tuturor,

L

Citatul zilei

Pentru cei care poarta pietre grele legate de suflet cautand iertarea in ceilalti:

"Cea mai mare rusine e cea pe care n-o vede nimeni: rusinea ta de tine insuti."

(Nicolae Iorga)

Atat. Restul e tacere.

Dansand cu piatra

Pierre von Meiss rules! Am inceput sa vanez conferintele din Sala Frescelor - nu stiu cat la suta e dorinta de a invata sau cat, mai degraba, de a ma intoarce ACOLO, dar per ansamblu a fost o seara mai mult decat placuta. 

N-am crezut ca o conferinta cu un subiect atat de inspid si de banal - in prejudecatile mele de fan Santiago Calatrava - poate fi atat de captivanta, de usor de urmarit si de amuzanta pe alocuri.

De fapt nici n-a fost o conferinta. Discursul profesorului von Meiss este degajat si sincer, ca intre colegi. Reflecta, probabil, linistea interioara conferita de traiul fara griji intr-o tara normala, fie ea si Elvetia.

 Ascultandu-l, involuntar mi-am amintit de tipul pe care l-am avut la atelier in anul I - un roman plecat de tanar in SUA si devenit o somitate in domeniu, dar un pedagog jalnic si ale carui reactii ma faceau de multe ori sa ma indoiesc de calitatea lui ca om. Altoiul occidental se pare ca nu prinde pe orice trunchi balcanic, after all. 

La plecare m-am dus sa-l ascult pe Dorin Stefan in cadrul Zeppelin de la TNB. Vedeta serii a fost turnul lui din Taiwan. "Nice, but i'll wait for the F50" - ar fi zis Roger Waters.

Redeemed

"Some things are best left unsaid. I'd like to think they were singing about something so beautiful, it can't be expressed in words, and makes your heart ache because of it."


Left unsaid, and left undone. 

Return of the Getic

Salut intoarcerea din pribegii a bunului meu amic Geticul, dupa indelungi peregrinari marcate de eforturi intru mantuirea spiritului, de continue invataminte intr-ale stiintelor si artelor... si de probleme tehnice. Despre cruciade, cavaleri, mitologii si istorii, nimeni nu le zice mai bine. 

Ave, Geticus, per aspera ad astram!

Equilibrum

Si totusi viata e frumoasa, cu toate ale ei. Push it down and go on!

Blestemul sondei meteo

Citeam in cartile lui Doru Davidovici ce inseamna o sonda meteo si ce inseamna sa iti pierzi camarazii intr-o astfel de misiune. Acum citesc in ziare si parca tot nu imi vine sa cred. Adio Kiru. Ti-am adorat clipurile de pe youtube. Regret enorm ca nu ti-am spus-o niciodata.

Escape

Eram pe undeva pe stradutele care dau in Grivitei. Dintr-un gang tasneste un pusti, cred ca de vreo 15 ani. Avea parul valvoi si hanorac negru cu Offspring. Alerga. Fugise de la scoala sau se intorcea dupa ceva uitat - nu stiu, dar avea aerul ca trebuia sa fie in cu totul alta parte.

Un cvadrimotor intinde deasupra orasului kilometri intregi de condens argintiu. Pentru o secunda ma vad in cabina mea de IAR-80 luand la tinta un Liberator singuratic. Nu e cazul. E doar un Boeing cu stewardese dragute si turisti veseli savurandu-si wiskey-ul tolaniti in fotolii.

Revin pe pamant in 2010.

Avem multe in comun, pustiule!

Lost

Astazi am terminat de vazut Lost. 3 luni de dependenta in care nu-mi amintesc sa fi vazut un alt film. Emotionant finalul. Te face sa te gandesti la cei alaturi de care iti imparti, zi de zi, insula, chiar daca uneori iti vine sa-i tai in cubulete mici de tot. Si la cei pierduti pe care nu i-ai mai regasit niciodata.

Election day

Pe blogul d-rei Allias se da o lupta crancena intre cei mai tari fotografi ai momentului. Subsemnatul participa cu

Capodopera se intituleaza "Waiting" si s-a nascut in plina cruciada de regasire a sinelui pe tarmurile indepartatei Iberii. Sunteti liberi sa votati. May the best man win!

One inch at a time

Ca in monologul lui Pacino din Any Given Sunday, my life is changing. One inch at a time. Cu fiecare mica victorie de peste zi, castigand afurisitul ala de centimetru de care ai nevoie to fight your way back into the light. Si repetand procedura pana la noi ordine, de cate ori e nevoie. Alta cale nu e, m-am convins. Now, whaddaya gonna do?