"Ne despartim la stopul din Piata Romana, flancati de autobuze si masini ale caror culori palesc pe langa "tancul" meu; inainte de a cobora, las, o rog pe Miss Boeing sa luam impreuna masa diseara. In oras, ceva fara pretentii, asa... ma rog. Fata bate cu unghia aratatorului in geamul ceasului de bord, gest care ma termina pentru ca-l credeam numai al meu:
-Peste trei ore am cursa. Salta din sprancenele subtiri, ranjeste: Stockholm. Sare din masina, direct, fara sa mai deschida portiera, se departeaza mergand pe marginea trotuarului. Privesc prin retrovizorul cat un ecran mijlociu de televizor cum se amesteca in multime, dreapta, subtire, si marai:
-Urata si proasta!
Stopul trece pe verde, demarez brutal dorindu-mi din toata inima ca Miss Boeing sa fi fost intradevar urata si proasta."
Doru Davidovici - "Celula de Alarma"
-Peste trei ore am cursa. Salta din sprancenele subtiri, ranjeste: Stockholm. Sare din masina, direct, fara sa mai deschida portiera, se departeaza mergand pe marginea trotuarului. Privesc prin retrovizorul cat un ecran mijlociu de televizor cum se amesteca in multime, dreapta, subtire, si marai:
-Urata si proasta!
Stopul trece pe verde, demarez brutal dorindu-mi din toata inima ca Miss Boeing sa fi fost intradevar urata si proasta."
Doru Davidovici - "Celula de Alarma"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu