Paralele

"Mesajul distona printre stelele prea rare, prin acea albie de ceata, prin acel gust amenintator al marii. Tineam in propriile maini destinele noastre, pe acelea ale curierului si ale navei, depuneam toate stradaniile pentru a ne salva, si omul acela isi descarca impotriva-ne bietul lui strop de fiere. Dar, departe de a ne mania, Néri si cu mine simtiram napadindu-ne o mare si neasteptata veselie. Stapanii, acolo sus, eram noi, iar el - iata ca ne ajutase s-o descoperim! Nu vazuse oare, pe tresele noastre, acel caporal, ca fuseseram inaintati capitani? Ne tulbura in visul nostru, atunci cand cu gravitate strabateam calea de la Ursa Mare la Sagetator, cand singurul lucru care urca pana-n piscurile noastre si care ne-ar fi putut preocupa era doar aceasta tradare a lunii...

Imediata si unica datorie a planetei, de pe care omul acesta se manifesta, era de-a ne furniza cifre exacte, pentru calculele noastre prin imparatia astrelor. Si cifrele sale erau false. Cat despre rest, pentru moment, planeta n-avea decat sa taca. Si Néri imi scrise: "In loc sa se amuze cu prostii, EI ar face mai bine sa ne indrume..." "Ei" rezuma pentru dansul toate popoarele globului, cu parlamentele lor, cu senatele, marinele, armatele si imparatii lor. Si, recitind mesajul acelui nesabuit care pretindea ca are de-a face cu noi, am schimbat directia catre Mercur."

A. de Saint-Exupéry - "Terre des hommes"