duminică, 21 septembrie 2008

Zbor - la timpul trecut



Muzeul Aviatiei. Mai fusesem, acum un an, cand inca era in curs de re-amenajare (imi amintesc ca mi s-a spus ca va mai dura o saptamana-doua pana sa-l redeschida oficial - a durat un an si doua luni). Intotdeauna am apreciat oamenii care stiu sa estimeze corect doua lucruri: distante si perioade de timp. Sunt foarte putini.

Scurt pe doi: muzeul este amenajat pe terenul unui fost aerodrom, aerodromul Pipera, care a avut un rol important in apararea Capitalei si a Ploiestiului in al doilea razboi. De aici s-au ridicat, in ziua de 18 August 1944, cei 13 piloti romani comandati de legendarul capitan Alex Serbanescu, suficient de curajosi incat sa infrunte cateva zeci de bombardiere si inca pe atatea avioane de vanatoare americane trimise sa bombardeze rafinariile de la Ploiesti. Pentru Capitanul Serbanescu, aceasta misiune avea sa fie ultima. Frumoasa ideea de a pastra spiritul locului, desi, nicaieri, nimic, nu aminteste de acest episod. Prima bila neagra.

Revenind, hangarul fostului aerodrom serveste astazi ca sala de expozitie. O incursiune destul de frumoasa in timp, zic eu, incepand din zilele in care se zbura cu "aeroplane" din panza, lemn si sfoara, pana mai ieri. Fotogafii, brevete, pasapoarte, pagini de jurnal si chiar afise ale primelor spectacole aeriene, toate ingalbenite de ani, scrise si decorate frumos, cu cifre si steme regale. Suficient sa te transpuna in vremea chipiurilor inalte, a monoclurilor si a mustatilor rasucite savant. Vlaicu, Vuia si Coanda sunt, bineinteles, la loc de cinste.

Semi-intuneric, balizaj ca de aerodrom (simpatica idee), atmosfera ca de catedrala. Strabatem anii de "copilarie" ai masinilor cu aripi - fabrica IAR de la Brasov, printre primele din lume, fotografii si piese rare - motoare, subansamble... embleme personale si decoratii de cand esarfe albe fluturau din carlingi deschise. Foarte putine explicatii, din pacate. Si tot din pacate, exact ce era mai frumos se mai gaseste, la noi, doar sub forma de macheta (si asta in cel mai bun caz): minunatul avion IAR- 80, cel care s-a acoperit de glorie in al II-lea Razboi Mondial, destul de bine reconstituit la scara reala, ME Bf 109 G - "germanul" - doar undeva, suspendat in tavan, ca o jucarie de copil pretentios, Stukas-urile au fost date uitarii de-a binelea, si niciun cuvant despre Hurricane-urile de la Constanta. Sau n-a contat, pentru istoricii nostri, ca in plina "batalie pentru Anglia", nemtii si englezii se salutau cavalereste la Marea Neagra, aducand romanilor cele mai bune din avioanele lor? Factorul uman, si el, aproape ignorat. Putin despre Smaranda Braescu, nimic despre "Escadrila Alba" - atat de insignifianta sa fi fost singura escadrila de femei din lume? Nimic despre operatiunea "Tidal Wave" - care, departe de a fi fost succesul cu care se lauda americanii, inca se mai preda la academia USAF, nimic despre 10 iunie 1944, ziua pe care tot ei, yankeii, au botezat-o "Blackest Day" - cu alte cuvinte ziua in care le-am dat-o cam ca la Posada "eroilor americani" - bine ca le-am facut, totusi, monument in Cismigiu - si deja simt ca ma enervez. Din nou.

Aviatia civila, slab reprezentata - doua uniforme, cateva insigne, un planor suspendat si doua modele de utilitare facute tot la noi. De vazut inauntru ar mai fi primul avion reactiv intrat efectiv in serviciu, la noi (IAK23), un Mig-15, ceva aparatura de radiolocatie de prin '50 si panzele pictorului Ion Taralunga, care si-a facut din zbor sursa principala de inspiratie. Lui ii este dedicata o intreaga latura a hangarului-muzeu, la etaj. Ar trebui sa fie mai mult decat fericit. De Doru Davidovici, scriitorul, nu si-a amintit nimeni, desi multi din cei care inca mai zboara azi, zboara datorita lui, in cel mai propriu sens al expresiei. Iarasi, o MARE bila neagra.

Curtea muzeului, desi nu-mi place deloc comparatia, are ceva din tristetea unui cimitir abandonat. Inconjurate de iarba netunsa de MULTA vreme, cu vopseaua cojita si articulatii ruginite, Mig-uri, de la 15 la 29 (acesta din urma modernizat, in varianta Sniper, raritate pentru cunoscatori), IAR-uri 93, facute la Craiova, doua L-uri cehesti, ceva elicoptere (Alouette-uri, o Puma, doua Mi-uri rusesti si cam atat). Frumoasele Il-28, Mig-23, Iar-99, Mig-29 asa cum l-a lasat mama lui, Lancer-ul... se pare ca trebuie sa mai astepte. Alte tari ar fi dat bani grei sa aibe asa ceva in muzeele lor. Mai norocosi au fost belgienii - lor le-a picat un Mig-23 din cer, LA PROPRIU. Prin anii '80, un pilot polonez s-a panicat si a sarit mai repede decat ar fi fost cazul, se pare, iar avionul si-a continuat nestingherit drumul, in linie dreapta, si, ramas fara combustibil, a planat pana a aterizat... in Belgia. Iar "capitalistii" belgieni, dupa ce l-au masurat pe toate fetele, fiti siguri, l-au luat frumos si l-au dus la muzeu. Noi, care am avut cateva zeci de bucati, care nu ne-au venit deloc gratis, le lasam sa rugineasca sub cerul liber, pe aerodromurile desfiintate. Iar ma enervez!!

Intr-un fel, e bine. E bine ca asa ceva exista. E bine ca eforturi, totusi, au fost facute. Prea putin insa, pentru o tara care pretinde ca ar avea valori. Stiu, nu sunt bani (desi, daca ma uit in parcarea hotelului Caro, aflat la doi pasi, sau, si mai bine, la sectia de Politie cu care muzeul se afla gard in gard, nu cred ca banii lipsesc romanilor). Dar cat or fi costand cartile lui Davidovici - se gasesc, inca, la "buchinistii" de la Universitate. Cat o fi costand un strat de vopsea si doua scari, sa poti vedea un cockpit? Cat o fi costand un panou explicativ langa fiecare din relicvele astea? O costa mult sa tunzi iarba?

In fine... plecand, m-am tot gandit la ce s-ar putea face. La ce as putea EU face. Ma intreb insa daca merita.

4 comentarii:

Adi spunea...

uiti ceva, cam tot ce se face in tara asta pentru cultura se face doar de dragul de a bifa inca o casuta pe o lista. Am fost la Antipa duminica si vad ca a devenit un motto pentru romani in general "am facut-o si pe asta". Faci, nu conteaza cum, ca pana la urma plangi ca nu ai bani si oameni calificati si lumea te crede. Si nu doar muzeul asta se incadreaza in lista lucrurilor facute de mantuiala.

Night Elf spunea...

Din nefericire, ai mare dreptate. Dar lasa, situatia nu va mai ramane multa vreme asa. Cineva urmeaza sa-si ia barbatia in propriile maini, cum se spune :D

Groparu spunea...

Deci dupa cum scriu a treia oara:

Respect pt cata istorie a avieatiei cunosti, si pentru ca esti avionar! Tre sa iesim la o berula cand dai prin Cluj, ca poate faceti vrodata aplicatii la Campia Turdei.

Intrebarea mea, ca ma bantuie: ce ne trebe noo? Gripen, F16, sau Eurofighter? Ce ai alege daca ai fi shafu' apararii? (si daca zici Suhoi e OK, da' is curios de o parere de sofer de aveoane)

Night Elf spunea...

Ti-am raspuns bre, la poza cu burta me langa cea de Mig. Eu as alege Gripenul de la suedezi pentru ca nu-ti trebuie productia de petrol pe un an ca sa-i dai de mancare, cum e la Eurofighter, si nici nu risti sa zbori cu aerodinamica de anii '80 peste 20 de ani cand o sa se zboare, poate si fara pilot (mai stii?) ca in cazul F-urilor. Suhoaiele-s bune, dar ii vezi tu pe ivani vanzand tehnica unei tari NATO ? Asta e si motivul pt care nici nu mai zboara azi Mig29-le, desi ar mai fi putut s-o duca linistit vreo 10 ani, upgradat. In momentul cand am intrat in NATO, nema piese de schimb de la Moskwa. Cam asta ar fi. PeSe: ma bucur ca m-ai crezut avionar, dar mi-s arhitect. Ceea ce nu inseamna ca n-as face niste aplicatii pe la Cluuuj daca e vorba de berule :))