marți, 25 noiembrie 2008

Escale (IV) - Reus, acolo unde s-a nascut Gaudí













Imi amintesc o dupa-amiaza de Miercuri, intr-un August torid, si strazile astea pe care nu era NIMENI. Fredonam "Poles Apart" de la Pink Floyd. Eram in inima Cataluniei si eram singur. Ma simteam minunat.

4 comentarii:

sarah0815 spunea...

ma iei si pe mine acolo?.tot intr-un august...pe la mijlocul saptamanii..:D vreau si eu sa vad stradute mici...si nu-n Bucuresti

Night Elf spunea...

Sigur draga mea :)

Adi spunea...

ioi! ce are baietii astia pe acolo...
eu Salonicul vreau sa-l vad cu fara oameni pe strada, dar chiar si asa, cu masini si oameni, era mai liniste decat as fi putut spera. imagineaza-ti daca poti... o straduta ingusta, pietruita, abrupta... si dintr-o data vezi promenada care duce spre faleza, si din linistea si intimitatea straduteti te trezesti aruncat in valtoarea orasului, cu piata cu mii si mii de bunatati in dreapta, in care vanzatorii mustaciosi si cu nas coroiat isi lauda marfa cat ii tin plamanii...si apoi iar...linistea marii :D

Night Elf spunea...

Imi imaginez:) La asta n-am probleme, desi in Salonic n-am fost. Aici era incredibil de liniste, intre 1 si 6 nu gaseai nimic deschis, nici chioscurile de ziare. Seara de-abia se anima totul, pietele, magazinele, etc. Orasul e la 100 km de Barcelona, imi pare rau ca nu am ajuns. Aveam avion catre casa a doua zi de dimineata si am preferat sa nu risc.