miercuri, 8 aprilie 2009

Dupa 20 de ani

Ma fascineaza ce se intampla in aceste zile la Chisinau. Poate e doar un foc de paie. Poate comunistii lor au castigat pe bune (v-ar mira? ai nostri n-au castigat 4 legislative din 6 ?). Numai ca de data asta 20-30 000 de nebuni (adica aia mai greu de prostit cu o majorare de pensie de rahat) s-au decis sa iasa in strada si sa zica "La dracu cu voturile voastre, la dracu cu ultimul regim comunist din Europa!". Regim care se zgaltaie vazand cu ochiul cat de cat liber: inchideri de granite, presa care s-ar uita oriude in alta parte numai in piata mare a orasului nu, asmutit gorilele asupra "golanilor" (doamne ce cunoscut suna!), aratat cu degetul inspre afara - toate astea le stiam de undeva, dar pareau pana mai deunazi scene dintr-un film prost vazut demult. Acum 20 de ani. Macar de s-ar termina la fel, desi sincer nu cred. Tot respectul pentru baietii aia care au macar curajul sa arate degetul din mijloc unei puteri care nu-i reprezinta, dar marea mea dezamagire se leaga de oameni care se fac ca nu vad atunci cand ar trebui sa fie in prima linie. Oameni precum Pavel Stratan: „Îmi pare rău, dar nu pot face declaraţii politice, nu sunt genul acela de persoană” si Zdob si Zdub:„Noi nu am participat la campania electorală, nu ne-am implicat în niciun fel şi nu comentăm sub nicio formă acest aspect”. Fuck you Pavele, nu te-am inghitit oricum niciodata, dar esti mare cat un dulap si fricos ca o muiere, in locul tau n-as mai iesi din casa nici dupa tigari, cu o astfel de declaratie, dar sa-mi mai privesc si publicul in ochi. Si hai sictir Zdobilor, la voi spiritul punk inseamna sa apari in opinci la eurovizion si cam atat! Nici voi nici celalalt tolomac n-ati fi fost nimic fara fraierii din Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau, care isi risca libertatea si poate chiar viata pentru o idee. Le-ati fi datorat macar un cuvant de incurajare, dar stiu, cuvintele trebuie cantarite atent sub secera si ciocan. Oricum, pentru mine nu mai existati.

5 comentarii:

sarah0815 spunea...

e pacat ce se intampla peste Prut...imi pare rau ca si ei sunt tratati cam la fel cum eram si noi inainte de '89. Nu c-as sti din propria mea experienta, dar parca e prea mult deja. Si-as vrea sa vad daca Romania intervine ori se simte Rusia datoare sa intre iar cu bocancii pe-un teritoriu care-a fost al nostru de suflet...

Night Elf spunea...

Nu se va ajunge acolo - deja apele s-au mai calmat, din pacate - dar important era sa aratam niste "cojones" si inca si mai important era ca aia care pozeaza in artisti rebeli, si care ar fi putut avea un cuvant de spus in a mobiliza multimea, cum era la noi pe vremuri Vali Sterian, sa fi avut ceva mai multa coloana vertebrala.

Garm spunea...

Man eu sunt nascut in 80 deci nu pot sa pretind ca stiu prea multe despre comunism. Dar chiar si asa stiu ca "dusmanii sistemului" aveau mult de suferit. Este adevarat ca tinerii aia isi risca viata pentru o idee, dar nu prea avem cum sa ii condamnam pe cei care nu o fac. Putem sa ii admiram pe cei care se implica si atat.

Dupa cum spunea Arana pe blogul ei "e usor sa fii solidar de pe partea cealalta a granitei"

Night Elf spunea...

@Garm: da man, si eu sunt nascut in '79 dar imi amintesc multe lucruri ca si cum ar fi fost ieri - si din ce am auzit si eu de la cei mai batrani, anii '80 au fost cam cea mai grea perioada din comunismul romanesc (daca excludem perioada stalinista din '50) asa ca suntem, cum s-ar zice, vaccinati. Stiu ca in R Moldova, mai ales in zilele astea, nu prea mai exista libertatea expresiei, dar m-as fi asteptat la o replica mai acida de la niste artisti care si-au construit cariera chiar pe spiritul de fronda.

Adi spunea...

Si eu am avut o copilarie... "comunista" si la fel ca si mine, sunt multi altii care abia intrasera la scoala cand a inceput Revolutia.

Insa nu am fost prea mica incat sa nu-mi dau seama ca statul la coada la panie ore in sir nu e ok, ca laptele si faina ar fi trebuit sa fie suficiente pentru toti, ca opritul apei si luminii in timpul zilei nu e in ordine si ca daca-l injuri pe maritul conducator infunzi puscaria.

Poate am beneficiat de un punct de vedere mai realist si pentru ca tata a fost in armata de partea noastra nu a lor. Si si-a riscat libertatea si viata. Nu pentru o idee ci pentru un scop. Pentru ca copii lui sa isi poata spune parerea, sa poata cumpara o portocala de la magazin atunci cand au chef si in ce cantitati au chef...si nu pe ratie. Pentru libertate, indiferent ce forma o imbraca aceasta. Conteaza mult sa existe oameni care sa refuze sa se lase calcati in picioare. Dar conteaza la fel de mult ca acesti oameni sa fie sustinuti si incurajati de cei care au posibilitatea asta.