Inca un film de care pun pariu ca n-a auzit nimeni dar pe care mi-a facut placere sa-l vad. "Iluminados por el fuego" (Blessed by fire) - Argentina, 2005. Se pare ca niciodata nu este prea tarziu pentru a-ti aminti trecutul si a vorbi lumii despre el. Este exact ceea ce face regizorul Tristan Bauer, rememorand un episod dureros din istoria Argentinei - razboiul cu Marea Britanie din primavara lui 1982 pentru insulele Malvine, razboi incheiat umilitor pentru argentinieni si prin urmare ramas tabu pentru multa vreme. Desi se bazeaza pe un fir al evenimentelor extrem de simplu (un fost soldat ajuns la varsta maturitatii este nevoit sa-si aminteasca ororile frontului in momentul cand un camarad se sinucide) scenariul abunda in momente de un dramatism sfasietor. Cele 20 de minute de lupta old fashion way, la baioneta, in puterea noptii, soldatul cazut la pamant strigand - catre cine oare - sa se termine odata si partida de fotbal incinsa in noroiul in care mai devreme se murise sunt doar cateva. Desi tarziu, dar cum ziceam, niciodata prea tarziu, filmul vine ca un semn de recunostinta pentru acei tineri care (multi dintre ei abia iesiti de pe bancile liceului) odata intorsi acasa, nu au avut parte decat de uitare. E vreo tara care a procedat vreodata altfel ?
4 comentarii:
nicule...nicio tara nu are nevoie de eroi, are nevoie de martiri. ca e mult mai simplu sa ridici un monument pentru aia de au avut decenta sa moara pe front, decat sa le platesti pensii si asigurari medicale celor care vin cu sechele zdravene inapoi acasa. veterenii sunt buni ca sa fie prezenti la parade care celebreaza o victorie. in uniforma de gala si cu medaliile pe piept (nu conteaza daca au dupa ce bea apa sau nu...), insa cand vine vorba de o infrangere, cine crezi ca mai vrea sa se mai uite la ei? statul in niciun caz pentru ca oamenii astia reprezinta o amintire al unui esec de proportii...
Dap, ai mare dreptate.
Uite pe asta l-am adaugat si eu la lista de "to do". Pare interesant.
@Garm - e bun, merita vazut.
Trimiteți un comentariu