marți, 28 aprilie 2009

Zbor la timpul trecut (VI) - D de la Dor


Nu puteam lasa sa treaca luna Aprilie fara sa amintesc de unul dintre cei datorita carora m-am indragostit de avioane si de tot ce inseamna zbor: pilotul si scriitorul Doru Davidovici. Nu a fost singurul aviator scriitor - cunoscuti imi sunt St. Exupery, bineinteles, Victor Donciu (a carui carte "Totul despre escadrila I" am devorat-o pe la 17 ani), Dumitru "Foozie" Berbunschi (si el plecat de curand dintre noi) - dar Doru Davidovici are in biblioteca mea un loc special. Nu stiu daca breasla   scriitorilor romani il recunoaste ca membru legitim, dar cu siguranta aviatorii nu l-au uitat.

Saptamana trecuta, in a doua zi de Paste, s-au implinit 20 de ani de la disparitia sa - cum altfel decat la mansa unui Mig 21. La a 6-a iesire din ziua de 20 Aprilie 1989, dubla pilotata de instructorul lt. col. Davidovici si lt. Dumitru Petra s-a prabusit de la 1000 m, inaintea ultimului viraj care ar fi trebuit sa ii aduca in axul pistei. 

Cauzele nu au fost niciodata elucidate, sau cel putin nu au fost date publicitatii (se spune ca avionul ar fi intrat in turbulentele provocate de un alt Mig venit la aterizare, devenind astfel imposibil de controlat).   

Ce a ramas in urma sa? "Aripi de Argint", "Caii de la Voronet", "Celula de Alarma", "Culoarea cerului", "Insula nevazuta", "Intrarea actorilor", "Lumi galactice", "Zeita de Oricalc", "Sferele verzi", "Ridica-te si mergi", "Ultima aventura a lui Nat Pinkerton", "Dezmintire la mit (postum)" si, preferata mea, "V de la Victorie".  Cartile lui Doru sunt misterioase, "ghicesti" in spatele frazelor tiparite omul care adora sa zboare si sa scrie despre asta mai mult decat sa vorbeasca,  dar sunt in acelasi timp pline de viata, viata in adevaratul sens al cuvantului, incepand cu satisfactia din duduitul unui motor si terminand cu durerea pierderii unei persoane dragi.  Cu totii am trecut cel putin o data prin momentele povestite de el, sau macar printr-o buna parte din ele, dar filtrate prin "lentila" sa, ele capata un altfel de inteles. 

Ce ma bucura cel mai mult e ca inca nu este uitat. Cartile sale se gasesc. Aviatorii il comemoreaza, (chiar si cei de la Muzeul Aviatiei i-au dedicat, nu fara intarziere as zice, o placuta comemorativa si o expozitie de carte lunea trecuta), la Baza Aeriana 86 (unde a zburat o buna parte din cariera)  s-a zburat in amintirea sa, si poate cel mai frumos cadou postum care i s-a facut, programul de modernizare a Mig-ului 21 (avion pe care l-a venerat, practic), demarat la mijlocul anilor '90, a purtat denumirea "D.D." - de la Doru Davidovici.   

Amintindu-mi de noptile in care adormeam peste "Celula de Alarma" si de caietele mele din scoala pline cu siluete de "21", il las, cel mai bine, pe Doru, sa vorbeasca:

"Ce se întâmplă în noi când simţim cum cineva trăieşte clipe întregi numai pentru noi? Ce se sparge, ce se reface la loc din resturi care păreau de nemaiadunat între ele, pentru cât şi în ce fel fermecat se încarcă bateriile acelea misterioase numite încredere în sine, chef de viaţă sau mai ştiu eu cum? Ce trebuie să scoţi, într-adevăr, din tine, pentru ca cel, cea de alături să simtă cum trăieşti câteva clipe numai pentru el, ea? Chiar scoţi, te pierzi, risipeşti din tine aşa, dăruindu-te blând... ori, prin nu ştiu ce alchimie misterioasă, de fapt câştigi enorm în povestea asta care, aparent, te-a desfiinţat?[...] Intotdeauna e soare dincolo de nori, cam asta am reusit eu sa invat in douazeci de ani de zburat. Suna a sablon, dar asa stau lucrurile, sa stii: soarele e oricum acolo. Pe cerul foarte albastru. Aviatorii stiu asta. [...] Si decolam cu avionul cel mare drept in soarele despre care stim noi ca trebuie sa fie dincolo de nori ". - "V de la Victorie", 1986. 

                                        

12 comentarii:

Mihai spunea...

Frumos post. I-am devorat si eu cartile si este pacat ca acum nu este re-editat (din cate stiu eu).

Night Elf spunea...

Poate o sa fie si reeditat, deocamdata inca se mai gasesc. Cel putin la "buchinistii" de la Universitate, in Bucuresti, daca intrebi, sigur au 2-3 volume cu el.

pepe spunea...

Ceeee, a murit Doru Berbunski?

pepe spunea...

Sa nu-mi spui chestia asta !!!!!

pepe spunea...

Deja m-a umflat plansul. Nu stiam, l-am cunoscut numai prin telefon si mi s-a parut un om deosebit. Acum m-am dat pe Google si mi s-a confirmat vestea. Dumnezeu sa-l ierte !

Night Elf spunea...

@Pepe - Da, din pacate e adevarat, si mie mi-a parut extrem de rau cand am aflat, desi nu l-am cunoscut personal. Am schimbat doar cateva idei pe youtube. Un om deosebit.

Anonim spunea...

Felicitari pentru blog!

Anonim spunea...

VREAU SI EU CARTEA CAII DE LA VORONET NU O GASESC UNDE SA O MAI CAUT

Anonim spunea...

unde pot gasi cartea caii de la voronet daca ma poate aj cineva id mer este marinescu_andr33a

Night Elf spunea...

Marturisesc ca nici eu nu o am. E destul de rara. Incearca pe la buchinistii de la Universitate sau Obor. Eu nu am gasit-o dar poate tu ai mai mult noroc.

Anonim spunea...

Eu am aproape toate cartile lui Doru in format PDF, le-as urca pe net dar nu stiu daca nu incalc vreo lege a dreptului de autor...

Night Elf spunea...

Unele exista deja, chiar am gasit zilele trecute "Celula de alarma". Deocamdata legislatia la noi in domeniul sharingului online nu e foarte bine pusa la punct, asa ca nu cred ca ar fi probleme.