vineri, 29 mai 2009

Cautand pasarea de foc


In lumea filmelor de animatie, "Space Firebird 2772" este un clasic. A aparut in 1979 si este inspirat din creatia celebrului autor de benzi desenate Manga Osamu Tezuka - aceasta fiind considerata, de altfel, opera vietii lui. Nu stiu cati isi mai amintesc, dar este unul dintre primele filme de animatie difuzate de TVR imedat dupa Revolutie (in forma de serial, sub numele de "Pasarea de foc spatiala").

Desi astazi, dupa Final Fantasy, Ice Age si Wall-E, realizarea grafica poate starni zambete, povestea este deosebit de sensibila si emotionanta. Intr-o lume in care oamenii sunt conceputi exclusiv artificial, iar destinul le este hotarat inca dinainte de nastere (avand culoarea ochilor ca semn distinctiv al "castei" din care urmeaza sa faca parte), singura sansa de supravietuire a Pamantului este sangele de Phoenix, despre care se spunea ca, prin sacrificiul lui, are puterea de a reda viata unei planete muribunde. In cautarea sa este trimis tanarul pilot Godo, ajutat de femeia android alaturi de care crescuse - Olga.

Desi gasesc mitica pasare, iar membrii echipajului navei sunt pierduti in lupta unul cate unul, baiatul refuza sa o sacrifice, avand prea multa dragoste pentru orice fiinta vie, lucru pentru care androidul cel blond va plati el insusi cu viata. Intr-un final, creatura de foc vindeca pamantul, oferind totodata viata fetei, transformand-o in fiinta umana, iar Godo renaste in bratele ei, in chip de copil. Poate cea mai sfasietoare scena din lumea Manga.


Pentru curiosi, filmul este disponibil in intregime pe Youtube.

5 comentarii:

Mihneea spunea...

Suna bine! Mie imi place cand e vorba de a reda viata (unei planete, unui om etc) si cred ca e o tema foarte nimerita pentru secolul in care ne aflam... (Desi eu cred ca "salvarea" nu se va produce dintr-odata si miraculos, ci treptat si cu deschidere mentala)...

Night Elf spunea...

E o poveste pentru copii. Pentru copiii din fiecare din noi:) In astfel de povesti de obicei salvarea vine miraculos.

Adi spunea...

imi aduc aminte de film. le devoram pe vremea aia. tot programul meu zilnic se invartea in jurul orelor la care erau difuzate astfel de seriale. asta nu inseamna ca acum nu ma mai uit cu la fel de multa placere... doar ca acum nu mai depind de orarul unei televiziuni si le urmaresc de fiecare data cand am chef.

Night Elf spunea...

@Adi - yup, uite pe cineva care isi aminteste. O tempora !
:)

Anonim spunea...

Prima oara l-am vazut in Magurele la cinema, aveam 5 ani ( acum am 28 ). Dupa aia l-am revazut la tv, la veci, alb-negru ( diamant ) era transmis cate 5-10 minute si imi citea mama.