joi, 11 iunie 2009

Vara vrajbei noastre


La fiecare 6 Iunie Vestul aniverseaza debarcarea in Normandia, faimoasa "D-Day", ziua care practic a deschis drumul catre infrangerea Germaniei in cel de-al doilea Razboi Mondial. Totodata, desi nimeni nu si-a pus vreodata uniforma de gala si nu si-a lustruit bocancii de parada pentru a o comemora, ziua de 10 Iunie 1944 avea sa intre, si ea, in cartile de istorie - din pacate nu ale noastre, cum ar fi meritat, ci ale lor. Este ziua in care a avut loc una din cele mai dramatice confruntari aeriene ale razboiului, dramatice atat prin raportul total disproportionat al fortelor implicate cat si prin deznodamantul ei neasteptat. Supravietuitorii acelei zile au numit-o, deloc exagerat, "the blackest day". Putin cunoscuta la noi, ca de altfel atatea povesti legate de acele evenimente, "ziua cea mai neagra" merita sa nu fie uitata.

Ce s-a intamplat atunci de fapt:

Dupa esecul operatiunii Tidal Wave, despre care am sa scriu candva mai pe larg, in care o intreaga unitate USAF - 9th Air Force, ce avea ca tinta rafinariile de la Ploiesti - a fost efectiv decimata deasupra Romaniei in August 1943 (si razbunata josnic in Aprilie 1944, cand Gara de Nord si multe alte obiective civile au fost rase de pe fata pamantului), si dupa rezultatele total nesatisfacatoare ale raidurilor care au urmat-o pe parcursul unui an intreg, comandamentele aliate, in incercarea lor de a stopa cu orice pret masinaria de razboi germana, ajung la concluzia ca bombardierele B17 Flying Fortress si B24 Liberator sunt mult prea vulnerabile si ineficiente.

Schimbarea de tactica vine un an mai tarziu, pe 10 iunie 1944, misiunea fiind preluata de bombardierele usoare P38 "Lightning" ale 82nd Fighter Group. Sarcina lor era sa se infiltreze in spatiul aerian romanesc la firul ierbii, evitand astfel sistemele de avertizare antiaeriana, urmand ca, odata ajunsi in apropierea tintei, sa urce undeva la 3000 m pentru a-si lansa apoi bombele din picaj. 94 de Lightning-uri decoland de la Foggia, Italia, aveau sa participe la operatiune (46 purtatoare de bombe, restul fiind folosite ca escorta). Cu fortele injumatatite dupa un an de confruntari si dupa campania extenuanta de pe frontul de est, aviatia romaneasca nu putea opune in acea zi decat 26 de avioane IAR 80 si 81 ale Grupului 6 Vanatoare (avand aerodromul baza la Popesti Leordeni, 20 km de Bucuresti), cu promisiunea ca pana in jurul orei 10.00, ora obisnuita a atacurilor americane, sa beneficieze de inca 12 aparate ce urmau a fi reparate de personalul tehnic. Un numar aproximativ egal de Messerschmidt Bf109 erau disponibile la Grupul 7 Vanatoare si la escadrilele germane JG53 si JG57 stationate la Pipera. In total putin mai mult de jumatate din forta de atac americana.

Comandantul Grupului 6, lt. cmdr. Dan Vizanty (al 4-lea as roman, cu 16 victorii la activ), aminteste un fapt incredibil petrecut ca preambul la evenimentele ce aveau sa vina: in jurul orei 8.00 (cu doua ore mai devreme decat ora la care se dadea de obicei alarma) ofiterul responsabil cu supravegherea spatiului aerian, aflat in centrul de comanda de la Otopeni, si-a lasat ecranul radarului nesupravegheat timp de mai multe minute. Revenind, desi aparatele nu indicau nimic suspect (avioanele P38 Lightning americane reusisera sa patrunda nedectate in zona, zburand la foarte joasa altitudine) el declanseaza totusi alarma, stiind ca in cel mai rau caz putea provoca o alarma falsa - nimic neobisnuit. In scurt timp toate IAR-urile disponibile ale Grupului 6 erau deja in aer, indreptandu-se catre Vest, directia din care se presupunea ca urmau sa vina bombardierele inamice. Cea de-a doua surpriza a zilei: inamicul venea dinspre Est si nu mai erau fortarete zburatoare greoaie, ci bimotoare agile, capabile sa duca un duel aerian. Sperau sa prinda avioanele noastre la sol, mizand pe factorul surpiza. Comandorul Vizanty ordona imediat atacul si 26 de IAR-uri 80 si 81 plonjeaza asupra primului val de bombardiere. Nu mai putin de 15 Lightning-uri au fost scoase atunci din lupta in urma acelui atac fulgerator, la verticala aerodromului Popesti - Leordeni, printre care si comandantul formatiei. Luate prin surprindere, dupa cum povesteste comandorul Vizanty, nu reusisera, intr-o prima faza, sa traga un singur proiectil impotriva avioanelor noastre. Puse in situatia dificila de a lupta la altitudini variind intre cateva zeci si cateva sute de metri, interval in care avantajele lui P38 asupra IAR-ului nostru erau anulate, supravietuitorii primului val isi arunca rezervoarele auxiliare si se indreapta inapoi catre Foggia.

Fara sa stie de lupta care tocmai avusese loc, Lightningurile celui de al doilea val, venind din urma, urca la 3000 m pentru a-si lansa bombele asupra instalatiilor petroliere. Numai ca acolo erau asteptate de Bf-urile 109 ale Grupului 7, venite si ele sa dea o mana de ajutor. In inclestarea care a urmat alte 9 Lightninguri sunt doborate iar alte 10 avariate grav, cu pretul unui singur Messerschmidt german si fara ca o singura bomba sa cada asupra rafinariilor. Reactia pilotilor americani a fost sintetizata cel mai bine de cuvintele capitanului Richard "Dick" Willsie, un aviator cu 40 de misiuni la activ: "Era ca si cum s-ar fi prabusit acoperisul unei case peste noi. Erau Messerschmidt-uri si explozii de obuze peste tot in jurul nostru. Cat despre mine... am pus avionul in picaj rasturnat si am executat acea clasica manevra cunoscuta sub numele de "getting the hell outta there".

24 de avioane americane au fost efectiv pulverizate si inca 10 sever avariate intr-o batalie care a durat, in total, doar 12 minute. Romanii au pierdut atunci 4 IAR-uri 80 (3 piloti), dintre care unul singur in lupta directa (alte doua s-au ciocnit intre ele in haosul creat dupa declansarea atacului, si unul fiind doborat in friendly fire de artileria anti-aeriana). Din partea americanilor, nicio alta unitate de aviatie de vanatoare/bombardament nu a suferit o infrangere asemanatoare intr-un timp atat de scurt, impotriva unui adversar atat de inferior numeric.

Si totusi, au aflat tarziu cine i-a infrant de fapt. In focul luptei, pilotii americani confundau IAR-ul nostru 80 cu Fw-ul 190 german, avion cu care se asemana, pe undeva, din punct de vedere al geometriei. De-abia prin anii '70 au aflat, datorita cronicarilor romani, de existenta lui IAR 80/81 si de faptul ca cei care ii invinsesera atunci, in vara lui '44, erau piloti romani, si nu germani, pe un avion 100% romanesc. In fond, al 4-lea avion de vanatoare al lumii.

8 comentarii:

krossfire spunea...

Ma rog, noi nu putem fi mandri de asemenea episoade la nivel national. Preferam sa ne bazam recunostinta istorica pe psihopati mitizati (vezi Stefan & co)

Night Elf spunea...

@Krossfire - de asta ma incapatanez sa reiterez episoade uitate sau in orice caz, cunoscute de putina lume. Sectiunea "Zbor la timpul trecut" cu asta se ocupa. Tine aproape :)

Adi spunea...

in ceea ce priveste atacul de la ploiesti, americanii au recunoscut superioritatea pilotilor romani si faptul ca si-au luat bataie in cel mai mare fel printr-un documentar (pe care l-am vazut in urma cu cativa ani pe la tvr parca...)

pilotilor americani nu le venea sa creada ca sunt efectiv macelariti.

incerci un sentiment deosebit atunci cand o asemenea forta militara recunoaste "da bai baieti! ne-am luat-o zdravan de la voi!"

Night Elf spunea...

@Adi: ploiesteanca stie ! :)) Am vazut si eu acel documentar, era despre Tidal Wave, un an mai devreme. Vine si ala cat de curand. Da, au fost niste zile memorabile si da, e extraordinar sa ti le amintesti.

achim spunea...

Imi amintesc ca imi povestea bunica de vremea razboiului,cum s-au trezit
romanii nas in nas cu americanii ce aveau avioane
mult mai puternice, de ne-au facut zob.
Apropo,pentru cei pasionati de aeronautica ,la
fel ca mine,am un site misto www.aeronauticsassociation.com

Night Elf spunea...

@Achim: au fost multe raiduri americane / britanice deasupra Romaniei intre 1943 si 1944. Nu toate s-au soldat cu victorii de partea noastra, e adevrata, unele au fost chiar devastatoare.

Pepe spunea...

Radu Theodoru, scrie foarte bine.

Night Elf spunea...

@Pepe - marturisesc ca i-am cautat cartile dar n-am gasit niciuna. Are niste titluri foarte interesante, sper ca si cartile sa fie pe masura.