vineri, 10 iulie 2009

Zbor interzis

Dintre toate proiectele purtand stampila “Made in Romania”, dezvoltate in anii "epocii de aur”, construirea unui avion supersonic de lupta romanesc a fost poate cel mai ambitios si, totodata, nedreptatit de cel mai trist destin. Izolarea politica pe plan international la care regimul comunist condamnase tara incepand cu anii ’70, lipsa de fonduri (problema deloc straina si astazi la case mult mai mari), precum si incapatanarea unui dictator nebun au facut ca supersonicul romanesc sa ramana doar un vis de planseta.

La sfarsitul anilor ’70, la INCREST – Institutul National pentru Creatie Stiintifica si Tehnica, demareaza programul IAR-95 (cod NATO: “Spey”), sub conducerea inginerului Dumitru Badea. Datorita experientei acumulate prin cooperarea excelenta cu specialistii iugoslavi in cadrul programului anterior YUROM (IAR-93) s-a incercat si de aceasta data o colaborare cu vecinii nostri, nematerializata insa datorita dorintei acestora de a se concentra asupra proiectului propriu Novi-Avion. Acesta era un avion de lupta modern, foarte asemanator ca desen “francezului” Rafale si Gripen-ului suedez de astazi, insa din cauza lipsei de fonduri si a suportului tehnologic extern va impartasi aceeasi soarta cu “Spey”-ul nostru. Mai tarziu se va dovedi ca, intradevar, constructia unui supersonic este o palarie mult prea mare pentru tarile in dezvoltare si chiar si pentru multe din cele avansate, in Europa de Vest doar Marea Britanie, Franta si Suedia, iar mai tarziu eforturile concertate ale Spaniei, Italiei si Germaniei putandu-se lauda cu programe incununate de succes.

Ramasi singuri in fata provocarii, inginerii nostri realizeaza mai multe concepte, in diferite configuratii (monoloc, biloc, monomotor, bimotor, unul sau doua ampenaje verticale, etc). Machetele sunt testate in tunele aerodinamice si in final este aleasa solutia unui monoloc monomotor, aproape similar cu avionul FC-1 produs de China in anii ’90. Intrucat a existat o colaborare pe plan militar intre cele doua tari, este posibil sa fi avut loc un schimb de experienta si in domeniul aviatiei, neexistand insa informatii in acest sens. Decizia asupra configuratiei fiind luata, un singur “detaliu” mai ramanea de rezolvat: motorul. Datorita posibilitatilor limitate ale industriei autohtone de a produce un motor supersonic fiabil, s-a ales o varianta de import, demersuri pe langa producatorul britanic Rolls Royce fiind facute in acest sens. Politica vremii interzicea insa vanzarea de tehnologie avansata catre tarile considerate “nesigure”, iar Romania, facand totusi parte din blocul comunist, in ciuda relatiilor relativ bune cu Occidentul, se califica pentru acest statut cu brio). Motorul Rolls-Royce Viper Mk 633-47 de 17.79 kN, care fusese folosit la IAR 93 era departe de a asigura puterea necesara unui supersonic, fiind nevoie de 54 kN in regim normal si de 91 kN cu postcombustie.

In 1982 proiectul este abandonat temporar, fiind redeschis de mai multe ori pe parcursul anilor ’80, sub denumirile de IAR-101 si IAR – S. S-a incercat chiar solutia folosirii motorului Tumansky R-29 ce echipa Mig-ul 23, aflat in dotarea Aviatiei Militare romanesti, rusii opunandu-se insa destul de zgomotos (aveau tot interesul ca Romania sa nu devina producatoare de avioane supersonice, devenind astfel un concurent serios pe piata de armament).

In 1988 proiectul este abandonat definitiv. In aceeasi perioada, programe similare vestice precum Rafale, Eurofighter Typhoon si JAS-39 Gripen se confruntau cu aceleasi probleme (Eurofighter intarziind nu mai putin de 10 ani).


sursa foto: www.straero.ro



7 comentarii:

Garm spunea...

Sincer imi vine greu sa cred ca romanii ar fi fost capabili sa duca un astfel de proiect pana la capat. Oricum faina intentia. Apropo de asta ai idee ce se mai intampla cu IAR-ul de la Ghimbav?

Night Elf spunea...

Man, IAR Ghimbav n-o duce tocmai rau, comenzi exista - pentru elicopterele PUMA (IAR330) si Alouette (IAR316), pe care le produce. Stiu ca urma sa dea curs unei comenzi de Alouette-uri si pt China, desi anul asta au avut ceva probleme cu trimiterea acasa a unei parti din personal (de, cine nu are pe vremurile astea). Mult mai rau sta Avioane Craiova, care dupa ultimele cateva avioane IAR99 pt armata n-a mai miscat nimic din cate stiu eu.

Anonim spunea...

... proiectul a fost o copie putzin modificata la o scara ceaushisto paranoica a unui alt avion mort in fasha care se chema F-20 Tigershark(au fost produse numai vreo 4 bucati)..sa nu ziceti nu pentu ca asemanarile sunt evidente...avionul putea fi cel mult un avion de generatia 3.5 ,iar un motor Klimov RD-33 (unul din motoarele de pe MIG-29) era mai mult decat suficient cu cei 81 KN cu afterburner, asta daca ar fi fost modificata solutia tehnica , numai ca romanashii vroiau un mamut zburator de vreo 15 tone..asa ca ar fi fost mult efort pentru nimic...deci mai bine ca nu l-au facut

Night Elf spunea...

@ anonim : Poate, dar sa nu uitam de ce avioane dispuneau potentialii inamici la acea data: F15, F14, F4 Phantom. Nu mai vorbesc de Suhoiul 27 rusesc. Toate erau din categoria mamuti zburatori. E drept, ca avionica, Novi Avionul sarbilor era mult peste, dar asta se datora relatiilor infinit mai bune cu Occidtentul (adica Franta).

pepe spunea...

Extrem de interesant blogul tau. deja l-am pus la favorite.
Dar parca doreau sa faca si un avion VTOL, la Craiova.

Night Elf spunea...

@Pepe - merci. Despre VTOL la Craiova, n-am auzit, e totusi greu de crezut. Poate cel mult o linie de asamblare.

pepe spunea...

Cu VTOL-ul o sa ma mai interesez, mie teama ca l-au confundat cu supersonicul descris de tine. Eu sunt din Craiova, si cunosc oameni care au lucrat la fabrica.