TSCC

Nu stiu cati fani ai lui Schwarzie se vor obisnui cu marca "Terminator" aplicata unui serial TV, dar eu am reusit chiar daca, recunosc, mi-a luat ceva timp. Dezamagit de "Salvation", m-am consolat, cat de cat, cu acest serial spumos si intr-o oarecare masura, captivant. Filmat intre 2007 si 2008, "Terminator: The Sarah Connor Chronicles" isi plaseaza actiunea cumva dupa Terminator 2, neglijandu-l insa complet pe T3. Mai exact, ne este prezentata viata lui John Connor, inca adolescent, si a mamei sale, Sarah, in anii ce au urmat intalnirii dintre ei, protectorul lor T800 (Schwarzenegger) si maleficul T1000. "Ziua Judecatii" n-a fost impiedicata, ci doar amanata, ceea ce face ca deja clasica stratagema a trimiterii unor bad scarry robots inapoi in timp pentru a-l vana pe viitorul lider al Rezistentei sa fie repetata pana la loc comanda.

Si de data asta, baiatul are parte de un ajutor nesperat - un alt cyborg reprogramat, trimis tot de el, cel din viitor, sa-l protejeze. Doar ca acesta nu mai e deloc o huiduma greoaie si cam talamba, ca T800, ci un model cu totul nou, cu infatisare de fetiscana, nu la fel de puternica dar mult mai inteligenta, si care, pe langa faptul ca putea trece fara probleme in fata autoritatilor drept sora lui Connor, prezinta avantajul ca da al naibii de bine la TV - superba Summer Glau jucand extraordinar si in plus, rolul fiindu-i gandit "in jurul" calitatilor ei fizice de fosta balerina.

Cameron (botezata astfel ca un omagiu pentru James Cameron, creatorul Terminatorului), nu numai ca este o masina de ucis perfecta ascunsa intr-un corp de o frumusete rapitoare, ci prezinta cateva aspecte foarte interesante, care o deosebesc radical de ceilalti roboti din universul Terminatorilor. Pe langa imboldurile de a ucide fara discernamant aproape tot ce i-ar pune in pericol viata lui John Connor, si la un moment dat, defectandu-se, fiind la un pas de a-l ucide chiar pe el, stie sa fie feminina, gratioasa, convingatoare. Cameron repara de una singura o centrala atomica, opreste lumina in jumatate din Los Angeles, executa perfect un numar de balet si perfectioneaza o reteta de clatite in cel mai natural mod posibil - mai ales pentru un robot. Dar sarea si piperul personalitatii ei - si ale serialului, as zice eu - este jocul de-a v-ati ascunselea cu atractia sexuala ce se instaleaza, treptat, intre ea si tanarul John. Nu m-am convins inca daca e rezultatul incercarii ei de a deveni cat mai umana (nu cred sa existe scenariu cu androizi in care ei sa nu tinda spre a deveni umani) sau doar o metoda de a-l tine pe Connor apropiat de ea, fiind astfel mai usor de supravegheat. Un singur lucru nu stie Cameron sa fie: amuzanta. Dar este.

Celalalt motiv pentru care am ales sa urmaresc serialul pana la capat a fost Lena Headey, (sotia regelui Leonidas din "300") o actrita britanica pe care eu o consider fenomenala, care a reusit sa o reinventeze pe Sarah Connor, creind practic un alt personaj, cu nimic mai prejos insa fata de partitura magnifica a Lindei Hamilton din T1 si T2.
Doua surprize placute: Shirley Manson - solista trupei Garbage - in rol de T1000 cu inclinatii religioase, aflat undeva la limita intre personaj pozitiv si negativ, si Brian Austin Green - din "Beverly Hills 90210", va mai amintiti? - ajuns, in sfarsit, actor, face un rol extraordinar.

In asteptarea partii a 5-a, care nu se stie cand va veni, din partea Fox Network, pentru fanii Terminator, un cadou destul de reusit.