Pe o raza de 300 m, la mine in cartier gasesti cam tot ce-ti doreste inima cand vrei sa-ti cumperi de-ale gurii: pizzerii, berarii, laptarii, fastfood-uri, shawormerii, cofetarii, macelarii turcesti (4 la numar!!!), supermarket-uri - intr-un cuvant, peisaj obisnuit de Bucuresti, 2009. Conform proverbialului meu noroc, in punctul cel mai apropiat de blocul meu se afla o mica bacanie non-stop in care de fiecare data imi jur ca n-am sa mai intru, juramant pe care il incalc sistematic datorita comoditatii mele, si ea tot proverbiala. E meschina, neprimitoare, cu usa de metal greu si grilaj de prost gust, pe care de la bun inceput esti indemnat imperativ sa o inchizi inainte chiar de a o deschide - pentru ca "magazinul este dotat cu aer conditionat". Bun, macar stiu ca de caldura n-am sa mor inauntru. Spatiul e ingust si prost luminat iar clientela dubioasa, lucruri pe care le pot trece insa cu vederea atata timp cat nu zabovesc niciodata mai mult de doua-trei minute. Cu adevarat enervante sunt insa cele doua vanzatoare (mama si fiica, presupun). Salutul casei, de obicei facandu-se auzit din spatele unor rafturi inalte sau de sub tejghea, unde una din ele vesnic are cate ceva de trebaluit, este invariabil "ce va dau?". Ofteaza tot timpul si au priviri rele, e evident ca le deranjezi din perpetua aranjare a pungilor cu seminte si chipsuri. Nu tin minte sa mi se fi raspuns la "buna seara" sau "multumesc".
La ani lumina distanta, undeva la coltul strazii, era pana de curand o patiserie cu nume simpatic - "Dulcineea". Tot o afacere de familie. Dar nici urma de gratii. Un paradis al bunatatilor, de la tarte si "nuferi" la strudele cu... orice. Intr-un colt, cateva masute la care mamicile cartierului isi indulceau odraslele la o inghetata si un ecler. Mirosea a vanilie si cafea, te primeau cu tinuta impecabila, zambetul pe buze si o glumita bine plasata. Nu stiai cum sa faci sa mai ramai o secunda in plus.
Cu toate astea "Dulcineea" a dat faliment.
E criza. De-ale strazii.
La ani lumina distanta, undeva la coltul strazii, era pana de curand o patiserie cu nume simpatic - "Dulcineea". Tot o afacere de familie. Dar nici urma de gratii. Un paradis al bunatatilor, de la tarte si "nuferi" la strudele cu... orice. Intr-un colt, cateva masute la care mamicile cartierului isi indulceau odraslele la o inghetata si un ecler. Mirosea a vanilie si cafea, te primeau cu tinuta impecabila, zambetul pe buze si o glumita bine plasata. Nu stiai cum sa faci sa mai ramai o secunda in plus.
Cu toate astea "Dulcineea" a dat faliment.
E criza. De-ale strazii.
7 comentarii:
Pai stai putin ca nu e greu de inteles.
Uracioasele alea au de vanzare lucruri de stricta necesitate: bere, tigari, painica, macaroane, si mai greu sa dea faliment, pe cand la Dulcineea erau numai dulciuri care nu sunt asa de necesare. Pana si maica-mea a inceput sa faca prajituri in casa, ea care de cativa ani lua numai de la cofetarie (deh criza).
Mda atitudinea multor vanzatoare lasa de dorit. Pe afara nu se intampla niciodata asa. Ca sa nu mai zic ca intotdeauna primesti restul pana la ultima centima si nu bomboane, lame orbit sau mai stiu eu ce.
@Pepe - ai dreptate, dar mi s-a parut tare nedrept. Faptul ca vine lumea la tine pt ca ai marfa ieftina sau ca ai pozitie buna nu scuza lipsa de bun simt.
@Garm - la noi nimic nu e ca afara, ce ne mai miram:)
la magazinul de langa mine am trecut prin toate etapele.. de la "sarumana, dati-mi va rog, multumesc", la "vreau si eu o... " si-atat :))
@Halba: cam asa si eu dar acum m-am hotarat - no more mister nice guy! nu mai dau pe acolo !
nu mai dai pe acolo... pana data viitoare nu?
asa am patit si eu cu o cofetarie/"painarie" (ca nu se poate numi brutarie) de la mine din cartier. multa vreme am cumparat de acolo paine si/sau prajituri (care printre altele sunt excelente si foarte proaspete). pana cand, tipa din spatele tejghelei a plecat. fata asta cred ca facea toate vanzarile magazinului. mai avea 2-3 colege, insa lumea nu venea decat cand era ea, pentru ca era foarte amabila si mereu zambitoare. din obisnuinta, intru intr-o zi, cu vreo 2-3 ore inainte de inchidere si dau peste o alta tipa. o gretoasa si o nesimtita cum nu am mai vazut. efectiv a refuzat sa ma serveasca si m-a dat afara pe motiv ca "face casa". cu 3 ore inainte de program???? cand am intrebat-o asta s-a uitat urat la mune si a plecat in camera din spate. cred ca mai bine de 6 luni nu am mai intrat acolo... pana cand am vazut ca nu-i mai apare mutra in spatele tejghelei. in locul ei acum e alta. groaznic de proasta, dar macar nu e nesimtita.
Nu nu. Acuma chiar nu o sa mai intru acolo, ca m-am mobilizat.
Trimiteți un comentariu