vineri, 18 iunie 2010

"... si vreme e ca sa iubesti"

E una din acele dupa-amieze pe care mi le doream nesfarsite in copilarie. E soare dar nu e prea cald, pe cer patruleaza escadrile de cumulusi pasnici, si parca ma vad in vacanta indreptandu-ma spre Dunare sau adormind lenes peste "20 000 de leghe sub mari". Iar la trezire sa gasesc pe masa din bucatarie, sub un servetel, cornulete pudrate cu zahar sau prajituri cu visine, semn ca trecuse bunica in timp ce eu dormeam.

Acum in loc de scaldat ma delectez cu detalii de executie, de citit citesc normative, si nici bunica nu mai imi lasa bunatati nicaieri. Inchid fereastra si ma intorc la lucru. Si totusi... mai e timp pentru ceva frumos:

2 comentarii:

sarah0815 spunea...

oh so sweet childhood memories...cand tot ce faceai era sa iesi afara sa te joci cu ceilalti copii...will it ever come back?

Night Elf spunea...

Nope.