sâmbătă, 19 iunie 2010

Sold my soul to Rock n' Roll !


Se spune ca inca nu esti cu adevarat fan al unei trupe pana n-o vezi live. Oricum trupele al caror fan pretind ca sunt se numara pe trei, poate patru degete, si una din astea e Aerosmith, prin urmare nu puteam lipsi de la concertul lor. Las la o parte dezamagirea provocata de rocada Romexpo / Zone Arena - tot incerc sa-i gasesc o calitate locatiei asteia si inca nu reusesc, poate doar faptul ca, prin voia intamplarii, e destul de aproape de unde locuiesc. Restul a mers BRICI si asta o spun foarte, foarte rar.

Prima surpriza (placuta) a serii a fost ca n-a plouat, desi era dat ca sigur. Cea de-a doua e legata de public si urma sa o am pe parcurs.

20 000 de suflete - putin, avand in vedere numele trupei, dar, hai s-o recunoastem, la noi nu se bucura de popularitatea pe care o au la ei acasa. Totusi n-am vazut in viata mea un public mai variat la un concert rock - de la domni si doamne respectabili/respectabile la puberi de 12 ani, de la blonde cu aer de ASE anul II la motociclisti si rockeri suparati. Sa aduni atatea categorii de oameni la un loc e o performanta de care nu stiu ce alta trupa mai e in stare - poate U2.

In deschidere, fetele de la Reamonn. Nu sunt deloc rautacios, avand in vedere targetul trupei asteia si jocul lor de scena (chiar daca, hai sa zic, nu suna rau live, arata ca niste tineri debutanti la Cerbul de Aur). M-am cam plictisit in timpul recitalului lor, dar m-am pozitionat strategic langa standul cu bere asa ca timpul s-a contractat simtitor (eram deja la a 3-a cand a inceput adevaratul show).

Fix la 21.00 se coboara peste scena bannerul negru, imens, cu logo-ul inaripat al celor de la Aerosmith (apropo, este opera unui fost membru al trupei, chitaristul Ray Tabano, si dupa mine este unul din cele mai frumoase logo-uri din rock). Dupa care vine explozia: "Love in an elevator". Urmata de (incerc sa respect si ordinea: Back in the saddle, Fallin' in love, Eat the Rich, Pink, Livin' on the Edge, What it takes, un blues de la mama lui "din Boston, USA", cantat de Joe "Fuckin'" Perry (cum l-a prezentat Steven) care a dovedit ca nu e doar un mare chitarist, ci, la o adica, se descurca onorabil si cu gura, Crazy, Cryin', Jaded, I don't wanna miss a thing, Rag Doll, Sweet Emotion (terminat cu un solo de chitara fenomenal), Baby please don't go - si nu sunt sigur ca n-am sarit nimic. La bisuri (inainte de care au tras de timp in stil de mari campioni) inca o bucata de blues, apoi superba balada Dream On (o clasica rock all time - parerea mea) de care au legat Walk this way, si nu s-au lasat pana n-au bagat si un Toys in the Attic la finalul finalului, intarindu-mi convingerea, daca mai era cazul, ca Steven nu-si are toate jucariile in mansarda. Mi-ar fi placut si un Janie's got a gun sau un Amazing, de ce sa nu recunosc.

Totul cantat aproape fara pauze, genul de show "vrei rock, ia rock si taci!" fara niciun fel de vrajeala inutila, in cel mai sincer stil al trupei - un mix de glamm, heavy si blues, reusind sa electrizeze fara lasere, fumigene, gagici pe backing vocals si altele de gen. S-a vorbit putin, Steven Tyler nu stie decat sa cante si iar sa cante, si o face trecand de la ragaiala la ultrasunete si invers in decurs de vreo 15 secunde). Nu mai vorbesc ca omul asta e un spectacol in sine si fara sa deschida gura - a umplut scena de la un capat la altul, s-a intins cat e de lung, a facut sex cu microfonul si anii, drogurile, bautura si femeile parca n-au trecut peste el. Sa mentionez ca odata, acum ceva ani, si-a luat din public o sticla de Daniel's in teasta (da, sticla, nu continutul) si a continuat sa cante fara sa se dea macar mai incolo? E drept ca nu se mai da peste cap ca-n prima tinerete, dar e posibil sa nu fi uitat cum si-a facut praf umarul anul trecut.

Joe Perry insa a imbatranit vizibil (doar fizic) pentru ca ramane acelasi chitarist urias, un chitarist de rock in adevaratul sens al cuvantului, crescut din blues si jazz, si care a inspirat la randul lui alte nume mari (Slash mai avea putin si jura pe Biblie ca daca nu era Joe Perry nici el nu era cine e).

Un singur lucru nu mi-a placut la Aerosmith: faptul ca n-au reusit niciodata sa fie o unitate. Intotdeauna, si pe scena si in afara ei, au fost Steve, Joe, si compania - Brad Whitford, Tom Hamilton si Joey Kramer fiind practic acompaniamentul. Sincer nu stiu cum au reusit sa isi pastreze aceeasi componenta atatea zeci de ani (cu mici pauze, e adevarat). Poate ca tocmai asta a fost secretul, nici prea multe personalitati intr-o trupa si asa "bicefala" nu e bine - vezi Pink Floyd. Totusi cineva trebuie sa fie foarte naiv sa creada ca Steve ar fi fost pe punctul de a parasi Aerosmith anul trecut - bullshit obisnuit al marilor trupe pentru a tine fanii in priza.

Iar publicul, cum spuneam la inceput, m-a surprins mai mult decat placut. Pe toata durata concertului am avut senzatia ca, in ciuda numarului relativ redus, oamenii stransi acolo erau fanii adevarati ai trupei si nu niste rockeri de duminica. Daca as fi pus pariu ca pustoaicele care roiau prin jurul meu venisera sa-i vada pe Reamonn si cel mult sa asculte I don't wanna miss... as fi pierdut banii cu siguranta. Toata lumea stia cantecele pana la ultimul vers si a cantat cu Steven - acolo unde se putea, lasandu-l in plata Domnului sa se sparga in figuri dupa pofta inimii atunci cand avea chef. Si a tot avut.

Overheard: "Cine canta ba, maical gecsan?" - taranul din Logan albastru la vederea miilor de oameni care se indreptau spre arena.
"Tu nu realizezi cat esti de batrana, de-i cunosti pe toti" - un tip catre consoarta.
"La munca ba, nu la intins mana!" - un baiat cam trotilat, cred, catre politistii de la circulatie.
Per ansamblu, It was amazing. Pun niste Aerosmith.

PS - nu stiu ce a fumat Tyler in tinerete dar la ce copii reusiti are sigur a fost good stuff. O fi avand vreo legatura?


25 de comentarii:

Mihneea spunea...

Frumos si amuzant! Se vede ca te-ai distrat de minune! Ma bucur!

Night Elf spunea...

Yeah ! For a change, chiar am primit ce voiam !

krossfire spunea...

De la Reamonn nu aveai la ce sa te astepti. Sunt un fel de Directia 5 nemti :)

E un numar ok de oameni , si pentru trupa, si pentru Zone Arena. Dylan a scos mult mai putin de exemplu (desi Clapton si Cohen au scos dublu). Sunt foarte ciudate preferintele romanilor in sensul asta. E un fel de ''ba, de aia parca am auzit'' :)

brontozaurel spunea...

Joe Perry now looks scary. A imbatranit vizibil si ce mi se pare cel mai scary e ca asta s-a intamplat foarte abrupt la inceputul anului trecut. Diferenta intre cum arata in la sfarsitul lui 2008 si ceva mai tarziu in 2009 e uriasa. De la arata al dracului de bine pentru un barbat de 58 de ani a ajuns la arata... mai mult a mumie? He still rocks though :D

Actually, they all still rock hard :D Au fost zei pe scena. Efectul pe care l-au avut asupra publicului a fost ceva... wow! Mi-as mai fi dorit eu multe piese (Janie si cam tot de pe Pump, cam tot de pe Rocks, felii mari de Get Your Wings si Draw the Line), dar asta pentru ca sunt eu nesatula si, daca ar fi fost sa cante tot ce-mi doream, terminau de-abia dimineata. Insa nu pot spune ca a fost o piesa care as fi preferat sa nu fi fost. M-am bucurat de fiecare.

Cateva mici regrete tot exista. Pe Brad nu l-am vazut aproape deloc. Tom a venit doar de 2 ori in fata pe limba si n-am reusit sa-i fac nici macar o singura poza decenta. Joe n-a mai batut chitara cu camasa. Imi pare rau ca nu-mi permit financiar sa ma apuc si eu sa fac la fel ca "dementii" care au stat langa mine, care ii urmaresc in turneu, la fiecare concert.

Mihneea spunea...

@ P.S. Eu zic ca acesta e motivul... nu ce a fumat tatal. ;)

http://www.freewebs.com/princess_liv/bebe%20buell.jpg

Night Elf spunea...

@Brontozaurel - totusi la ce viata au avut pot sa zic ca arata bine inca (si Joe si nebunu' ala). Dar conteaza mai putin, ce conteaza e ca they still ROCK si sper sa o faca multa vreme inainte.

PS - se prea poate sa ai dreptate :D:D:D

Night Elf spunea...

PS2 - @Brontozaurel - misto rau poza de profil. Semeni cu Alicia Silverstone in Cryin' :D

Night Elf spunea...

primul PS era pt Mih

brontozaurel spunea...

In ceea ce priveste copiii, eu sunt convinsa ca de vina e Steven. Pentru ca asemanarea este fenomenala... mai ales cand vine vorba de botic. :D

poza cu copiii #1 & #3: Liv si Chelsea
poza cu copilu' #2: Mia
poza cu Liv & Mia cand erau mai micute, acum 15-20 ani

In ceea ce-l priveste pe Joe... pana acum doi ani arata H-O-T, dupa mine mult mai bine decat in tinerete... acum arata batran, punct.

Joe in
mai 2007, decembrie 2008
vs.
iunie 2009
vs
in jur de '84-'85

E adevarat ca la ce viata au avut au mare noroc sa fie inca in viata. Si ca, oricum ar arata acum, sunt fenomenali pe scena. Si si eu sper sa ramana asa si sa mai vina in turneu prin partea asta a Europei. Daca fac asta, o sa ma aiba iar in fata scenei :D I got what I wanted but now I want more. :D

Ah, si referitor la ce jucarii mai are Tyler la mansarda, sa ascultam parerea cuiva care stie mai bine. Mr. Joe Fuckin' Perry... de la 1:00 ("Steven, you're not a well individual...") =))

Night Elf spunea...

@brontozaurel - categoric, si eu sper sa ii mai vedem pe aici. Deocamdata urmatoarea tinta e Roger Waters la anul, in aprilie, la Bduapesta sau Praga. Pe urma pot sa mor linistit.

Nevermore spunea...

Intr-un fel nu ma mir ca publicul a fost intr-un numar atat de mic - imi amintesc ca si Maiden a adunat maxim 27-28.000. Aerosmith nu este formatia pe care se duce sa o vada tot amatorul de senzational (vezi Madonna, Michael J. etc.), dar nu pot sa nu ma gandesc ca in anii 90 cine nu auzise de Aerosmith, cine nu stia de Crazy, de Cryin', de... sunt prea multe de mentionat... era considerat abia venit de la pasune. Din piesele enumerate mi se pare ca tare a meritat concertul, chiar daca, prin absurd, trupa nu ar fi fost capabila de show.

Night Elf spunea...

@nevermore-e pacat ca -inca odata accentuez, LA NOI- putina lume a prins spiritul trupei asteia. Vorbim de o trupa care canta de 40 de ani,care a impartit topurile cu Sabath, cu Zeppelin, cu cardurile de trupite hair-metal din '80 cu care era greu sa te bati. Dar au facut-o.

Nevermore spunea...

Night-elf, nu stiu de altii, dar opinia mea este ca la noi, inainte de '89 marfa de contrabanda era, in proportie de 90%-95% constituita din varfuri. Nu ca cei de care vorbim nu ar fi, dar... sunt varfuri mai inalte si varfuri mai putin inalte. Adica, un Queen, un Sabbath, un Maiden, lasau cam putin loc pentru Aerosmith. Baietii astia au prins abia prin 94-95, cum mai spuneam, si, ce e trist, s-au stins destul de repede (probabil 2000?). Atat ca ecou in sufletul publicului, cat si din punct de vedere calitativ (cu ceva reveniri). Normal, ce spun nu este un postulat, vorbesc din amintiri din relativ frageda pruncie :)

Night Elf spunea...

@Nevermore - pai prin perioada aia se cam stinsese rockul aproape de tot. Tocmai a aparut maneaua, rock-ul ajunsese doar la stadiul de Limp Bizkit si Korn. Senzatie accentuata si de chiflele alora care, din contra, ar fi trebuit sa tina steagul sus - Metallica au dat rateu dupa rateu, parca dupa Black Album nu se mai regasesc - showul de la Bucuresti din 99 a fost cam ultima tresarire de orgoliu a rockului la noi in tara. Guns se dusesera dracului de mult, U2 o dadusera pe romante si ei... o perioada tare naspa inceputul anilor 2000, parerea mea.

Garm spunea...

Reamonn au fost ok, au 2-3 piese marfa, o idee foarte buna pentru trupa de deschidere. Zone Arena are si avantaje: terenul inclinat ajuta foarte mult la vizibilitate. Sper sa termin si eu cronica, m-am luat cu alte chestii....

Night Elf spunea...

@Garm - Nemtii nu m-au impresionat chiar daca intradevar, live nu suna tocmai rau. Eu i-as baga mai mult inspre pop decat la rock, si in plus nu imi place imaginea lor de baietei cuminti. Tocmai vorbeam zilele trecute cu Mih - rockul din ziua de azi tanjeste dupa un alt Axl, dupa un nou Steven, un Freddie.... si nu-l are. Si nici nu mai are cum, asta e trist.

Garm spunea...

Steel Panther, The Last Vegas, Wig Wam, Vains Of Jenna? Ce-i drept nu sunt trupe mari dar ... Eventual daca vrei sa asculti si alte nume de gen vezi la Dave (il gasesti la mine in blogroll).

Night Elf spunea...

@Garm - Nu, stai sa ne intelegem. Nu ma refeream la stilul propriuzis de a canta al alora, ci la atitudine, la energia pe care o degaja pe scena. Nu ma incalzesc cu nimic trupele comerciale sau nostalgice care arata si canta ca Van Hallen, Kiss, Poison, Bon Jovi. Ma gandeam la unul care sa cante cum vrea el, dar care sa rupa scena in doua pentru ca asa simte, nu pentru ca e cool. Nu stiu pe nimeni in rock-ul de azi. Si e normal sa fie asa, pentru ca societatea e cea care nu mai produce astfel de indivizi. Libertatea anilor 70, din care au erupt aia de care vorbeam la inceput, s-a dus.

Garm spunea...

Atunci ramanem la Steel Panther si al lor Death To All But Metal :P. Check it out ;)

Night Elf spunea...

O stiu. Putea sa fie un rock anthem foarte reusit, dar imi pare ca trupa asta nu se ia deloc in serios.

Andrux spunea...

Buna. Scuze ca te deranjez.. stiu ca n-are nici o legatura cu subiectul..dar.. caut pe cineva... un vechi prieten..care avea idul night_elf.. sau ceva in genu... stiu ca isi zicea elf.. si deci m.am apucat sa caut pe google si am dat de blogul asta.. ma intrebam daca nu esti chiar tu :-s.. au trecut ceva ani (4 poate chiar 5) de cand nu am vorbit.. deci nu imi aduc aminte mare lucru.. decat ca isi zicea elf.. avea ochi caprui .. paru negru, mare.. era din bucuresti si acum trebuie sa aibe in jur de 20 de ani. Deci daca te potrivesti descrierii, da-mi un mesaj te rog.

Andrux spunea...

ah..dupa ce citesti sa stergi mesajul.. cine citeste o sa spuna ca sunt nebuna! :))

Night Elf spunea...

@Andrux - ti-am raspuns la tine pe blog. Sper sa il gasesti. Take care.

Andrux spunea...

Ok, multumesc oricum . :D Scuze de deranj.. Apropo, fain blog !

Night Elf spunea...

MErci. Te mai astept.