vineri, 8 iulie 2011

Sub soarele toscan - parte prima

Toscana este, zice-se, cea mai frumoasa regiune a Italiei. Cum inca n-am avut ocazia de a le vedea pe celelalte imi lipseste termenul de comparatie, asadar va trebui sa accept adevarul afirmatiei. Iar perla regiunii este, bineinteles, Florenta, cu a sa scoala renascentista de arta si arhitectura. 

Am inceput prin a colinda tinutul, poposind in Fiesole, un oras asezat pe o colina de unde privelistea asupra Florentei este absolut splendida. De fapt intregul peisaj toscan face toti banii - plopii si chiparosii pe care ii stiam din fotografii si picturi ii dau un aer inconfundabil, iar arhitectura vine sa completeze spectacolul, fara sa-l altereze catusi de putin. Tipologia caselor din Toscana rurala cuprinde planul simplu, de regula patrat, acoperirea facandu-se in 4 ape si invariabil cu tigla ceramica (probabil intr-o combinatie de simt estetic, regulamente urbanistice stricte si respect pentru traditie). Iar italianul de rand nu lasa nicio fereastra sau balcon neimpodobite - fie de flori, fie de drapelul national. De sute de ori am oftat cu gandul la ce avem acasa si nu stim sa pretuim. 

Ziua a doua, si inca vreo cateva din cele ce au urmat au fost dedicate Florentei. Domul, bineinteles, si a sa Campanila (doar 412 trepte am avut de urcat pana la ultimul nivel, fara a regreta o secunda), Piata Signoriei, cu ale sale splendide sculpturi (unele dintre ele, e adevarat, sunt copii dupa adevaratele capodopere,  aflate in muzee), Ponte Vecchio - locul de intalnire al celor mai faimosi aurari din lume, Palazzo Pitti si Giardino dei Boboli - sunt de neratat si la indemana oricui, daca ajungeti prin zona. In plus, orasul e plin de Chiese, Santa Marii si Piazze care mie, candva, mi-au scos peri albi la Istoria Arhitecturii. Un moment cu adevarat unic l-am trait vizitand Galeriile Uffizi, in care umanitatea a concentrat tot ce are mai frumos in materie de arta. O experienta fabuloasa la pretul  unei beri si-o pizza: 10 Euro. Marele inconvenient: no photos, please. :( 
Si a mai fost un episod cu o puternica incarcatura spirituala, despre care il las pe Geticul sa povesteasca asa cum stie el (Ave, Geticule, multamim fain de gazduire, de rabdare si de cardul pentru Coop ^:)^ ). 
                             
                             In the garden of Good and Evil

                             Splendor

                            In Gothic we trust                               

                             
                             Mi casa es su casa

                             Green is the colour

3 comentarii:

Admin spunea...

A fost o placere ca de obicei sa te am ca oaspete. Usa mea e deschisa mereu unui frate...

Night Elf spunea...

Sfatul meu e sa te muti si la Paris, Londra, Praga, Amsterdam...

Admin spunea...

Pentru la anul mi-am fixat un obiectiv. O sa iti placa. E foarte posibil sa spun "pe curand" Toscanei. :D