vineri, 18 februarie 2011

Dansand cu piatra

Pierre von Meiss rules! Am inceput sa vanez conferintele din Sala Frescelor - nu stiu cat la suta e dorinta de a invata sau cat, mai degraba, de a ma intoarce ACOLO, dar per ansamblu a fost o seara mai mult decat placuta. 
N-am crezut ca o conferinta cu un subiect atat de inspid si de banal - in prejudecatile mele de fan Santiago Calatrava - poate fi atat de captivanta, de usor de urmarit si de amuzanta pe alocuri.
De fapt nici n-a fost o conferinta. Discursul profesorului von Meiss este degajat si sincer, ca intre colegi. Reflecta, probabil, linistea interioara conferita de traiul fara griji intr-o tara normala, fie ea si Elvetia.
 Ascultandu-l, involuntar mi-am amintit de tipul pe care l-am avut la atelier in anul I - un roman plecat de tanar in SUA si devenit o somitate in domeniu, dar un pedagog jalnic si ale carui reactii ma faceau de multe ori sa ma indoiesc de calitatea lui ca om. Altoiul occidental se pare ca nu prinde pe orice trunchi balcanic, after all. 
La plecare m-am dus sa-l ascult pe Dorin Stefan in cadrul Zeppelin de la TNB. Vedeta serii a fost turnul lui din Taiwan. "Nice, but i'll wait for the F50" - ar fi zis Roger Waters.

Niciun comentariu: