Escale (III) - Un canto a Galicia

Parasind drumurile batute de pelerini catre Santiago si strazile inguste ale Coruñei, Galicia are inca multe de oferit. Fiecare loc are ceva numai al sau, povestea care il face sa fie deosebit in puzderia de orase, orasele si catune. In Ferrol fac vapoare de cand se stiu, iar orasul traieste de sute de ani din asta. Vigo este cel mai mare oras pescaresc al Europei - imi amintesc mirosul sarat, patrunzator, de pe docuri, si arhitectura simpla, pragmatica, a cladirilor. In Lugo am vazut zidurile castrului roman (Las Murallas Romanas), cele mai bine pastrate din Europa, integrate perfect in tesutul urban al orasului, si de asemenea, catedrala (ceva mai mica decat cea din Santiago, dar mai sobra). In La Toja au un adevarat cult al scoicii - scoica mare, alba, simbol al provinciei, numita prin partea locului Vieira, nu este numai o delicioasa specialitate culinara, ci si parte din viata micii asezari: biserica satului este acoperita IN INTREGIME cu cochilii albe, si tot din cochilii fac coliere lungi, la mare pret printre femei. La Baiona am admirat privelistea superba de pe colina ce domina portul si orasul, iar in Pontedeume am savurat faimoasa "Pulpo Gallego" (caracatita cu sos picant si cartofi) si, molesit de sangria, privind la dealurile inverzite, mi-am amintit de casa.
De fapt, sunt multe lucruri in Galicia care amintesc de Romania. Am mers pe drumuri de tara care m-au facut sa ma intreb daca n-am ajuns cumva prin Muntenia. Am vazut vaci pascand pe marginea autostrazilor, capite de fan si batrani garboviti. Vedeam insa alte lucruri pentru prima data - am vazut paduri de centrale eoliene si paduri de eucalipt arzand (intr-o vreme devenise sportul national; mai tarziu aveam sa aflu, din ziare, ca incendiile fusesera, de fapt, provocate, iar unul dintre autori era... pompier!).
Oamenii erau amabili si de cele mai multe ori bucurosi de oaspeti straini, conflictele istorice cu Portugalia (Galicia a fost candva obiect de disputa teritoriala intre cele doua imperii) reducandu-se astazi doar la a lauda talentul vecinilor in arta soferiei (portughezii sunt aproape la fel de priceputi in asta ca si romanii). Vorbesc in general galiciana si, tot ca si romanii, ti-ar povesti ore intregi despre fotbal, politica si vreme.
Probabil tocmai in asta consta farmecul acestei provincii spaniole - viata simpla, NORMALA, care isi urmeaza ritmul ei, nu tocmai alert. Suna, pentru multi dintre noi, cunoscut.