luni, 23 februarie 2009

Using Your Illusion


"It seems excessive... but that doesn't mean it didn't happen." Asa isi incepe Saul "Slash" Hudson, emblematicul chitarist al defunctei Guns N' Roses (desi activeaza inca intr-o componenta ciudata, pentru mine au murit dpdv artistic in '94), cartea de memorii scrisa in 2007. Si-a numit-o simplu, "Slash". Eu as fi adaugat si cateva semne de exclamare. 

Citita pe apucate prin haosul ultimelor cateva zile, cartea nu mi s-a parut altceva decat o colectie de episoade de-a dreptul halucinante. Cum i-a cunoscut pe cei cu care avea sa cunoasca mai tarziu celebritatea, cum s-au nascut "Appetite for destruction" si "Use your illusion", agonia si extazul, martor ocular pe 11 Septembrie si martor la propria autodistrugere si renastere. Dar dincolo de astea, povestea unui baiat mulatru, fiu al unui pictor englez si al unei designer-ite de culoare americane, parasutat din inima Angliei in Los Angeles-ul anilor '70, metamorfozat in frate grijuliu, in huligan teribilist, drogat si alcoolist notoriu, infractor, artist GIGANTIC, apoi in barbat matur, familist, bogat si fericit. Nu neaparat in ordinea asta si nu neaparat pe rand. Furand, cersind, vagabondand, devastand, vizitand sectii de politie, spitale si clinici de dezintoxicare in timpul lungului si complicatului proces. Si fara ca macar sa isi propuna sa schimbe ceva. Tocmai asta m-a fascinat pe mine. Cum o fi sa faci absolut TOT ce vrei, fara sa-ti pese de nimic altceva? Si totul sa decurga natural, firesc. Si sa ramai deep inside acelasi etern adolescent, asa cum spune chiar el. Cu asta, si cu chitara sfasietoare din "Estranged", Slash m-a castigat definitiv.         





Estranged - Guns N Roses

Niciun comentariu: