joi, 18 iunie 2009

Visul lui Saint-Ex

Unul din fragmentele mele preferate din toata biblioteca. Poate pentru ca nu o data m-am simtit EXACT asa:
"Fara indoiala, visez. Sunt la liceu. Am cincisprezece ani. Imi rezolv cu rabdare problema de geometrie. Cu coatele pe biroul asta negru, ma folosesc cuminte de compas, de rigla, de raportor. Sunt silitor si linistit. Niste camarazi, langa mine, vorbesc incet. Unul din ei insira cifre pe o tabla neagra. Unii, mai putin seriosi, joaca bridge. Cand si cand, ma afund mai adanc in vis si azvarl cate o privire pe fereastra. Privesc indelung. Sunt un elev imprastiat... Incerc o placere gustand soarele acesta, ca si savurand mirosul copilaresc al pupitrului, al cretei, al tablei. Ma inchid cu atata bucurie in copilaria aceasta atat de ocrotita! Stiu bine: mai intai e copilaria, liceul, camarazii, apoi vine ziua cand se dau examenele. Cand se primeste o diploma. Cand se trece, cu o strangere de inima, pe sub o anumita poarta, dincolo de care, dintr-o data, esti barbat. Atunci pasul calca mai apasat pamantul. Primii pasi ai drumului tau. In sfarsit, iti vei incerca armele impotriva unor dusmani adevarati. Rigla, echerul, compasul, le vei folosi pentru a cladi lumea ori spre a invinge vrajmasul. Gata cu joaca ! [...]
Un supraveghetor (supraveghetor o fi?...) deschide usa ca sa strige doi camarazi. Ei isi lasa rigla, compasul, se ridica si ies. Ii urmarim cu privirea. Pentru ei liceul s-a sfarsit. Li se da drumul in viata. Stiinta lor va folosi. Or sa-si incerce, ca niste barbati, asupra adeversarilor, formulele invatate. Ciudat liceu, din care fiecare pleaca la randul sau, si fara cine stie ce ramas-bun. Acesti doi camarazi nici nu s-au uitat la noi. [...] Plecam capul, noi cei care inca mai traim in pacea calda a clocitoarei.
- Asculta Dutertre, asta-seara...
Dar aceeasi usa se deschide a doua oara. Si aud ca un verdict:
-Capitanul Saint-Exupery si locotenentul Dutertre, la domnul maior!
S-a sfarsit liceul. Asta-i viata. "
A. de Saint-Exupery - "Pilote de guerre", 1942

7 comentarii:

krossfire spunea...

Foarte probabli vei folosi pumni metaforici si altele asemenea pentru a ''invinge vrasmasul''. Frumoasa parabola dar ceva imi spune ca luatul vietii in piept (poate faptul ca am fost nevoit sa o fac) nu prea seamana :)

Adi spunea...

lasand la o parte faptul ca mereu ai stiut ca va vani momentul in care vei "pasi in viata", trecerea asta catre maturitate nu trebuie neaparat sa fie atat de brusca. pentru unii dintre noi s-a petrecut poate prea devreme si brutal, insa maturitatea si parasirea zonei de confort a copilariei nu cred ca sunt niste chestii negative. cu putin efort iti poti construi o alta zona de confort, fara sa te mai gandesti ca "vrasmasii" sunt la orice colt si ca trebuie sa te lupti in fiecare clipa. penrtu mine "plecatul de la liceu" a dus din contra, catre liniste si relaxare

Night Elf spunea...

@Krossfire - La ST. Ex nu era o metafora, iar in cazul meu de cateva ori putin a lipsit ca pumnii aia sa nu fie chiar asa metaforici :)

@Adi - Lucky you, la mine s-a produs tarziu si n-a fost chiar frumos dar dupa 12 + 6 ani de copilarit parca o asteptam ca pe o izbavire:)

Adi spunea...

Lucky me... posibil. Nici la mine tranzitia asta nu a fost lina sau placuta. Am dat numai peste obstacole si hartoape si au fost extrem de putini cei care m-au sustinut si cei cu care nu m-am "razboit". Insa la un moment dat m-am hotarat sa-mi "achizitionez" o sita foarte fina, prin care sa cern tot ce mi se intampla si din care sa pastrez doar ceea ce-mi convine. Si culmea! Strategia functioneaza! A durat ceva pana sa obtin linistea asta sufleteasca, insa merita daca stau sa ma gandesc ca o sa beneficiez de ea tot restul vietii mele (sper).

Night Elf spunea...

Ai dreptate, din ce observ eu functioneaza. Sper din tot sufletul sa ramai asa cum te stiu .

krossfire spunea...

Night Elf : Miscarea este sanatoasa chiar daca implica aparate precum muschi faciali ai altor oameni :)

Night Elf spunea...

@Krossfire: Amen to that!