miercuri, 7 octombrie 2009

Like tears in rain



Nu stiu de ce, toamna mi se face dor de Blade Runner. Sa fie atmosfera umeda si intunecata (indemn la introspectie, in ton cu vremea de afara), sa fie frumsetea enigmatica si glaciala a androidei Rachel (Sean Young) sau simpatia pentru personajul haituit (Roy Batty) - jucat magnific de Rutger Hauer... nu stiu. Dincolo de decorul SF, cred ca intrebarea cheie a lui Blade este "ai putea iubi pe cineva diferit, total diferit de tine?". Raspunsul lui Ridley Scott se afla si el acolo, printre enigmele si simbolurile filmului. Pe al meu inca il mai caut.
Obsesiv, Blade Runner imi revine in minte si ador sa il redescopar. In special cateva scene, lectii de actorie si de regie. Azi m-am oprit la monologul sfasietor al lui Roy, androidul ai carui 4 ani (resursa de) viata se apropie, implacabil, de final. Resemnat si trist, isi plange amintirile, probabil singurul lucru de pret pe care il acumulase in timpul scurtei sale existente. But then again... who doesn't?


Niciun comentariu: